Maresalul Constantin Prezan

Traim vremuri tulburi in care s-au rasturnat valorile - minciuna, tradarea si hotia ajungand la rang de virtute. Banul inlocuieste calitatea umana. Cei ce muncesc abia isi duc traiul de pe-o zi pe alta. Meritele sunt profanate si tot soiul de lichele, apar, din senin, pe trepte cat mai inalte. Ne trezim, peste noapte in fata unor situatii incredibile - adevarate anomalii - general avansat de la gradul de fruntas, fara scoala, fara alta prestatie militara decat stagiul de un an si patru luni, general cu patru stele provenit din subofiter trecut in rezerva pentru furt, pus in fruntea armatei, colonei de carton care nu au efectuat macar o ora de stagiu militar. Iar cei ce au urmat scoli militare, academii, au stagii de comandanti la diverse esaloane, au 30- 30 de ani vechime in randurile armatei sunt aruncati la recycle bin-ul societatii si umiliti. Parca prin secolele XIX, XX nu era chiar asa. 

Va propun sa ne reamintim de unul dintre maresalii armatei romane, Constantin Prezan, de la a carui nastere se implinesc  azi 152 de ani, un om care in doua secole a servit natiunea romana.

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, districtul Ilfov, în prezent județul Dâmbovița - d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul dintre mareșalii Armatei Române, erou al Marelui Război de Reîntregire a României. A fost membru de onoare al Academiei Române. 

Repere biografice

• Sergentul Constantin Prezan se înscrie la Școala de Infanterie și Cavalerie din București, pe data de 1 septembrie 1877. După absolvire, în perioada 1883-1886 urmează Școala Specială de Artilerie și Geniu din Fontainbleau, de unde absolvă în 1886 ca ofițer de stat major brevetat.
• Următorii doi ani, cu gradul de locotenent-colonel, Constantin Prezan este profesor de fortificații la Școala de Cavalerie din București, fiind în același timp și Comandant al Cetății București. [1]
• Prezan a luat comanda Armatei IV Române (de Nord) în luptele din Transilvania (15 august - 9 noiembrie 1916), fiind pe toată durata războiului șef al Marelui Cartier General al Armatei și rival al ingeniosului general Averescu.
• În perioada 11-13 noiembrie 1916 a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.
• Fiind specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, adică a faimoaselor bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz.
• După război ajunge în fruntea Marelui Stat Major al Armatei Române pentru doi ani (1918 - 1920).
• A primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 998/13 martie 1924^[1], iar pe 25 octombrie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal^[2]. A urcat, practic, toate treptele ierarhice: sergent (1879), sublocotenent (1880), locotenent (1883), căpitan (1887), maior (1892), locotenent-colonel (1895), colonel (1901), general de brigadă (1907), general de divizie (1914), general de corp de armată (1916), mareșal al României (1930).
• A comandat și a activat în următoarele structuri militare: Regimentul 7 Linie, Regimentul 2 Geniu, Regimentul 1 Geniu, Școala de Aplicații de Artilerie și Geniu din Bucuresti (profesor-ajutor), 1888-1889; serviciul geniu din Corpul 2 Armată, 1895-1896; comandant al ,,Cetății București", 1896; ofițer în Statul Major Regal, 1896-1901; comandant al Regimentului 25 Infanterie “RACOVA", 1901-1904; comandant al Brigăzii 13 Infanterie, 1904-1907; comandant al Diviziei 7 Infanterie, 1911-1914; comandant al Corpului 3 Armată, 1914; al Corpului 4 Armată, 1915-1916; comandant al Armatei a 4-a “de Nord", în perioada 15 august- 9 noiembrie 1916 și al Grupului de Armate General Prezan" (noiembrie-decembrie 1916). În două rânduri i-a fost încredințată înalta demnitate de șef al Marelui Cartier General: decembrie 1916 - aprilie l918 și noiembrie 1918 - aprilie 1920, funcție în care și-a adus o importantă contribuție la întocmirea planurilor de campanie din vara anului 1917 și din 1918- 1919.
• Moare 13 ani mai târziu, pe 27 august 1943, fiind înmormântat în comuna Schinetea, județul Vaslui.

În localitatea Schinetea se află conacul ce a aparținut mareșalului Constantin Prezan, unde este înmormântat împreună cu soția sa, Olga.

Decorații

A fost decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul”, de regele Ferdinand I, astfel:

• clasa a III-a, în 14 octombrie 1916, când avea gradul de general de divizie-adjutant și comanda Armata a 4-a ,,de Nord”, ”pentru repetate acte de vitejie și destoinicie în conducerea trupelor”;
• clasa a II-a, în 21 iulie 1917, când avea gradul de general de corp de armată-adjutant și deținea funcția de Șef al Marelui Stat Major, “pentru modul cum a conceput și pentru destoinicia cu care a pregătit operațiunile, în luna iulie 1917”;
• clasa I, în 5 februarie 1920, când avea gradul de general de corp de armată-adjutant și deținea, pentru a doua oară, funcția de Șef al Marelui Stat Major ,,pentru competența cu care a dat - chiar pe câmpul de luptă - directive, în calitate de Șef de Stat Major al Înaltului Comandament, și care au avut ca rezultat înfrângerea desăvârșită a maghiarilor, precum și ocuparea Budapestei în anul 1919”.

În semn de profund omagiu și eternă prețuire pentru întâiul comandant, în Comandamentul Corpului 4 Armată Teritorial a fost dezvelit bustul în bronz al Mareșalului Constantin Prezan, în 1996, cu prilejul aniversării a opt decenii de existență a acestei glorioase structuri militare.

În onoarea sa, una din străzile Capitalei, care unește Piața Charles de Gaulle cu Arcul de Triumf, îi poartă numele.