IN LOC DE...

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie” Nicolae Iorga

joi, 24 decembrie 2015

SINCERE CONDOLEANȚE!


Suntem alaturi de familia mr. r. IOAN JURCĂ 
în marea durere pricinuită de decesul tatălui său ( miercuri
 22 decembrie 2015 în jurul orelor 17)

Plutonier Adjutant Principal JURCĂ IUSTIN ( "NAȘU" )


Dumnezeu sa-l odihnească in pace! 
Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

B.Op. Filiala 1 Beiuș

vineri, 18 decembrie 2015

Și mă întreb: noi ce facem, stăm ca mieii la tăiere?

N-am mai postat de multa vreme pe acest blog dar de data aceasta nu pot sa rămân indiferent la ce ni se coace și îi musai să nu tac. 
Am crezut că tot circul cu pensiile militare s-a încheiat odată cu L223/2015. M-am retras alături de vârsta, bolile și necazurile mele sperând ca nu va mai fi nevoie sa-mi mai fac probleme decât cu părăsirea sistemului pe cale naturală, cât mai târziu posibil, în ciuda sfaturilor defunctei și reînviatei puteri portocalii. Dar niciodată să nu spui niciodată. Ceea ce anticipam încă din luna mai 2010  s-a întâmplat. http://suciusiminfo.blogspot.ro.  
Portocalii au revenit. La fel ca și  cioara Phoenix, ciorile portocalii au renăscut din propria cenușă prin vopsirea lor în galben, să credem că sunt canari, să nu cumva să avem impresia că se zbat după vreun ... ciolan. Și uite-așa, mereuaș, mereuaș, au ajuns din nou în vârful parului. Și, ca de regulă, prima lor grijă a fost micșorarea pensiilor militare. 
Ipocrizia a ajuns la paroxism, trădătorii sunt printre noi, suntem vânduți pe privilegii mărunte și vremelnice, în jurul nostru colcăie o mulțime de Iuda kaki și cu fiecare secundă timpul nostru se scurge ireversibil... 

Și mă întreb: noi ce facem, stăm ca mieii la tăiere?




NOTA
IN ATENTIA FILIALELOR SCMD, A ONG-urilor MILITARE, A SINDICATELOR SI ONG-urilor ALIATE (CNSC)

Doamnelor si domnilor,
In vederea negocierii la Primaria Generala a spatiului din Piata Victoriei alocat manifestatiilor organizate de SCMD impotriva masurilor de austeritate nejustificate luate de guvernul Ciolos, in zilele de 28-30 decembrie a.c. va rugam sa ne transmiteti, pana pe 24 decembrie a.c., numarul de delegati participanti din partea dvs. si, in situatia in care veniti cu autocare si microbuze, precizarile necesare pentru asigurarea parcarii pe Soseaua Kiseleff.
In ceea ce-i priveste pe rezervistii nehotarati, ii rugam sa verifice aritmetic daca 65% din 500 de grame reprezinta mai mult decat 80% dintr-un kilogram. De asemenea va transmitem rugamintea de a“aprecia” la valoarea reala laturile pe care le arunca asupra SCMD si conducerii sale, gansacii sasaitori care au dezonorat decenii uniforma de militar si politist, castigandu-si galoanele, titlurile universitare si gradele masonice, prin spalatul cu limba a timpanelor puternicilor zilei, deschisul usii cu piciorul si cataratul pe meritele altora.
Va asteptam pe 28 decembrie a.c. la orele 10.00 in Piata Victoriei.

Honor et Patria! Vae Victis!


Biroul Operativ Central al S.C.M.D.

duminică, 13 decembrie 2015

Indexarea pensiilor militare în anul 2016

 







 Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Informare şi Relaţii Publice
E-mail: presamapn@mapn.ro
Contact:
: 021-319.60.22


Comunicat nr. 259
Data: 10.12.2015


Indexarea pensiilor militare în anul 2016


La propunerea Ministerului Apărării Naţionale, Guvernul României a aprobat miercuri, 9 decembrie, prin Ordonanţa de Urgenţă privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prin derogare de la prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, ca în anul 2016 pensiile militare de stat să se majoreze cu 5 procente.

Astfel, se asigură pensionarilor militari un tratament echitabil şi nediscriminatoriu în relaţia cu cei din sistemul unitar de pensii publice, prin indexarea pensiilor cu acelaşi procent.


Biroul de Presă


luni, 30 noiembrie 2015

BEIUŞENII LA MAREA ADUNARE NATIONALA DE LA ALBA IULIA




BEIUŞENII  LA MAREA ADUNARE NATIONALA
DE LA ALBA  IULIA
  Lt.col. (r) Simion SUCIU


 Măreţia faptelor omului este dată de  obicei de circumstanţele în care acestea se desfăşoară. "Când marea e liniştită oricine poate fi cârmaci" spune o veche şi cunoscută maximă. Dar în acei ani, 1918-1919, "marea" era atât de agitată încât în vârtejele ei erau atrase , destinele unor neamuri, ale unor popoare ce îndurau de secole întregi jugul străin. Era momentul în care se  năruiau marile imperii, popoarele înglobate împotriva voinţei lor în ele având prilejul istoric de a-şi hotărî autodeterminarea.
Drama românilor transilvăneni începuse încă din 1916-1917 când peste 500.000 de ardeleni au fost mobilizaţi pentru armata austro-ungară, marea majoritate, peste 447.900, fiind trimişi pe front.
  Primăvara anului 1918 prevesteşte întruparea speranţei românilor  ardeleni pentru împlinirea idealului unităţii naţionale, acţiunile lor intrând într-o fază decisivă, desfășurându-se cu mare repeziciune.
  Astfel la 12 octombrie 1918, la Oradea în casa luptătorului dr. Aurel Lazăr are loc o consfătuire politică la care participă Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldiş, Teodor Mihali, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Ioan Ciordaş membri ai Comitetului Executiv al P.N.R. şi invitaţii Sever Dan, Gheorghe Popovici şi Gheorghe Crişan.
  După lungi dezbateri pe marginea celor două proiecte supuse analizei  asistenţei (care conţineau principiul autodeterminării naţionale)  concluzia a fost că Declaraţia trebuie redactată în termeni concişi dar solemni. Vasile Goldiş a avut misiunea de a redacta textul definitiv al declaraţiei. Odată definitivat și aprobat de participanţi, textul  Declaraţiei de independenţă naţională a devenit un document de o valoare incontestabilă, expresie a dezideratelor fundamentale ale românilor transilvăneni în acel moment istoric.
  Pe baza acestei declaraţii şi în spiritul prevederilor ei se vor desfăşura toate acţiunile beiuşenilor până la punctul culminant de la 1 Decembrie 1918.
  Acest interval de timp s-a caracterizat printr-o excepţională tensiune de redeşteptare naţională, toate iniţiativele, acţiunile şi măsurile întreprinse desfăşurându-se în Beiuş şi Ţara Beiuşului cu elan patriotic dar şi cu calmul şi chibzuinţa impuse de dr. Ioan Ciordaş.
  În ziua de 3 noiembrie 1918 în localul Casinei Române se constituie Consiliul Naţional Român din Beiuş ca organ al comitetului executiv al P.N.R.  sub preşedinţia lui Ioan Ciordaş. (Din C.N.R. Beiuș făceau parte şi profesorii Camil Sălăgean, Alexandru Pteancu şi Constantin Pavel.)
  Pe întreaga durată a lunii noiembrie profesorii Camil Sălăgean, Ioan Ossian şi dr. G. Hetcou au ţinut mai multe "prelegeri poporale" în sala de gimnastică a liceului de băieţi, iar profesorii Ioan Buşiţia, dr. Alexandru Pteancu, dr. Ioan Ossian, Francisc Hubic şi Paul Voştinaru au excurs şi pe la sate" pentru "a lumina şi instrua poporul spre a înţelege şi urma conştiu principiul imperativ al vremurilor pentru unirea tuturor celor de o limbă şi de un sânge"
  În ziua de 27 noiembrie 1918 a avut loc, în localul Casinei române din Beiuş adunarea cercului electoral Beiuş-Vaşcău, procedându-se la alegerea, conform normei de reprezentare, a 5 delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia  din  1 Decembrie. Au fost aleşi beiuşenii Dr. Ioan Ciordaş, avocat şi Ilarie Crişan meseriaş, Teodor Cornea ţăran din Meziad, Atanasiu Toader ţăran din Seghişte şi Lăpădat Cioflan învăţător în Ghighişeni.
  In aceeaşi zi şi în acelaşi loc se constitue, în mod provizoriu Reuniunea Femeilor române din Beiuş şi jur care, de asemenea, îşi alege delegatele sale la Alba Iulia pe doamnele Tina Papp şi Elena Ardelean.
  Principalele instituţii, societăţi şi asociaţiuni culturale din oraş îşi aleg şi ele delegaţi la măreţul eveniment al neamului românesc. Astfel cele două biserici surori îi trimit la Alba Iulia pe cei doi protopopi, Liceul "Samuil Vulcan" îl desemnează pe Victor Borlan să îi reprezinte, Reuniunea de cântări "Lyra" îl alege pe profesorul Ioan Buşiţia, ca şi un mare număr de alţi intelectuali, meseriaşi, negustori şi mulţi ţărani aleşi de bresle sau de alte asociaţiuni profesionale, dar, aşa cum s-a transmis din grai în grai au fost destui de mulţi săteni care au pornit "pe spezele" lor spre Alba Iulia       Protopoul Petru E. Papp delegat şi el la Alba Iulia scrie "La Alba Iulia beiuşenii participară în număr impozant"         - Decembrie 1. - O mare delegaţie reprezentând electoratul, majoritatea  instituţiilor şi societăţile şi asociaţiunile culturale din  Beiuş, este prezentă  la Alba Iulia pentru a lua parte la momentul  pentru realizarea căruia au luptat  atâta vreme ei şi înaintaşii lor. 
BEIUŞENI  LA  ALBA IULIA:
Delegaţi ai cercului electoral Beiuş-Vaşcău:
1). Dr. Ioan Ciordaş
2). Ilarie Crişan
Delegat al Protopopiatului Ortodox Român de Beiuş
3)- Petru E. Papp
Delegat al Protopopiatului greco-catolic de Beiuş
4). Valeriu Hetco
Delegat al corpului profesoral de la Liceul “Samuil Vulcan”
5). Prof. Victor Borlan
Delegate ale Reuniunii Femeilor Române din Beiuş şi Jur.
6). D-na Elena Muntean
7).    “    Tina Papp
8).    " Elena Ardelean
Delegaţi al Reuniunii de Cântări “Lyra”
9). Prof. Ioan Buşiţia
10): Dr.  Nicolae Bolcaş
Delegat al Reuniunii Meseriaşilor Români
11). Ioan Chidioşan
Delegaţii Gărzii Naţionale din Beiuş
12). Ioan Quai,
13). Cornel Crişan
14). Gavril Cosma
15). Vasile Ignat
Alte instituţii şi organizaţii
16) Prof. Camil Sălăgean.
  Pe lângă aceştia  un mare număr de beiuşeni, în special tineret şi femei au plecat la Alba Iulia ca simpli participanţi la actul Marii Uniri, dar aceştia nu figurează în nici o evidenţă cunoscută nouă până la această dată.        
  Drumul delegaţilor spre Alba Iulia, inclusiv a celor beiuşeni, a fost presărat cu fel de fel de piedici şi oprelişti, ba chiar sabotat pe unele locuri, de către autorităţile vremii.
  Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost marcată şi în Beiuş ca "zi a învierii noastre naţionale", cum spune directorul Liceului "Samuil Vulcan" - Vasile Ştefănică.  La propunerea doamnelor Viora Ciordaş, Livia Cosma şi Eufimia Ştefănică "după săvârşirea sf. Liturgii", în biserica gr. cat. din centru, "s-a făcut sfinţirea steagului naţional prin directorul liceului", cu care ocazie s-au spus şi "cuvinte  adânc mişcătoare" despre importanţa acestui istoric eveniment. Întreaga asistenţă - "intelectuali, meseriaşi şi economi, din ambele Biserici în frunte cu elevii liceului" - s-a deplasat purtând cu falnică mândrie  proaspăt-sfinţitul drapel tricolor - scos pentru prima dată  pe străzile oraşului -, spre sala de gimnastică  unde  "s-a ţinut    un prea frumos festival naţional"
  În sala de gimnastică a vechii şcoli româneşti din Beiuş, directorul acesteia Vasile Ştefănică prezintă în câteva cuvinte  scopul întrunirii dându-i apoi cuvântul eruditului profesor dr. Constantin Pavel, care în cuvinte înălţătoare, pe măsura evenimentului evocat, dar şi pe înţelesul asistenţei, arată semnificaţia actului istoric de la Alba Iulia, făcând în acelaşi timp un aspru rechizitoriu îndelungatei şi asprei dominaţii străine.
  Sala de gimnastică a fost neîncăpătoare pentru asistenţa prezentă care dorea să participe, măcar astfel la măreţul eveniment istoric şi să-l asculte pe stimatul profesor.
  Sub titlul "Glasul Bihorului. Ziua învierii noastre", ziarul  Unirea din Blaj, care de multă vreme şi cu deosebire în anul 1918 a întreţinut flacăra puternică a Unirii pe tot cuprinsul Ardealului, a publicat în întregime, în numărul său din 15 decembrie 1918, întregul discurs rostit în acea memorabilă zi de dr. Constantin Pavel  
  Unirea decretată la Alba Iulia nu devine efectivă în părţile bihorene decât din aprilie 1919, de aceea una din principalele modalităţi de afirmare a spiritului de unitate naţională, în lunile de după euforia de la 1 Decembrie 1918, a fost efectuarea propagandei în direcţia apărării, cu curaj şi nenumărate riscuri, a intereselor naţionale româneşti exprimate în programul Unirii de la Alba Iulia.

miercuri, 30 septembrie 2015

SINCERE CONDOLEANTE!

           Suntem alaturi de fam. Plt.maj.(r) Cucu Costica, la marea durere provocata de trecerea in nefiinta a sotiei.


SINCERE CONDOLEANTE !

sâmbătă, 19 septembrie 2015

SINCERE CONDOLEANTE!

Cu regret anunțăm încetarea din viață,

 în ziua de 19 septembrie 2015,
a colegului nostru

Colonel (retragere) TANASE CIURA 

(12.02.1926- 19.09.2015)




Dumnezeu să-l odihnească!

Sincere condoleanțe familiei îndoliate!

luni, 24 august 2015

SINCERE CONDOLEANŢE!

Cu regret anunțăm încetarea din viață,

 în ziua de 23 august 2015,
a colegului nostru

Colonel (r) VASILE GREC

(02.02.1932- 23.08.2015)




Dumnezeu să-l odihnească!

Sincere condoleanțe familiei îndoliate!

joi, 6 august 2015

SINCERE CONDOLEANTE!

SINCERE CONDOLEANȚE!

Cu regret anunțăm încetarea din viață,

 în ziua de 4 august 2015,
a colegului nostru

Plutonier adjutant principal (r) PASCA ROMAN

(17.10.1941- 04.08.2015)




Dumnezeu să-l odihnească!

Sincere condoleanțe familiei îndoliate!

duminică, 12 iulie 2015

MULTUMIRILE ADRESATE DE BIROUL EXECUTIV CENTRAL AL SNPPC CELOR CARE AU CONTRIBUIT ALATURI DE DOMNIILE LOR LA APARITIA LEGII PENSIILOR MILTIARE. PRINTRE ACESTIA SI DOAMNA COL.R. PETRESCU LUMINITA.



În atenția membrilor SNPPC

Prin prezenta informare aducem mulțumiri membrilor de sindicat care sunt alături de noi în efortul conjugat de a obține îndreptarea unor situații prin care, polițiștilor și personalului contractual din MAI, dar și altor categorii de bugetari din România, le-au fost tăiate în mod abuziv drepturi salariale de o guvernare care, acum, constatăm că a folosit acei bani pentru diferite activități ilegale prin care, atât ei cât și acoliții, și-au umflat conturile și averile, ducând țara pe marginea prăpastiei și populația în pragul sărăciei.(...)

Pe această cale aducem mulțumiri vicepremierului și tuturor parlamentarilor care au susținut/votat proiectul Legii pensiilor militare, în mod special amendamentelor susținute de SNPPC, dar și tuturor colaboratorilor, între care un aport important l-a adus doamna colonel (r.) Luminița Petrescu, cea care a stat în Parlament, la Comisii și în plen, de dimineața până noaptea, alături de colegul nostru Dumitru Coarnă.
Având în vedere cele expuse SNPPC vă asigură că va lupta în continuare pentru dumneavoastră și vă recomandăm să ne susțineți întrucât, numai prin dvs. vom avea succes.
Puterea unui sindicat stă, în primul rând, în numărul de membri.
Mulțumim, cu această ocazie, pentru încredere și susținere tuturor colegilor care au rămas alături de noi și după ieşirea la pensie, sprijinind organizaţia sindicală în atingerea obiectivelor pentru că, iată, această lege a pensiei va fi valabilă şi pentru ei.
În perioada următoare ne propunem să ne focalizăm atenția pe Legea salarizării și pe Statutul polițistului, dar nu vom abandona lupta şi pentru obţinerea ajutoarelor compensatorii, fie la nivelul Executivului, fie la nivelul Parlamentului României fie la instanţa de judecată.
BIROUL EXECUTIV CENTRAL

miercuri, 1 iulie 2015

Da' ce? Militarul are stea in frunte?

Ramona Sandrina  26 June 2015  http://www.catchy.ro/da-ce-militarul-are-stea-in-frunte-da-are/75904
Azi, m-am trezit în sunete de fanfară. Mi-a amintit de copilărie. De tata. De cum îmi sărea inima din piept de mândrie când îl vedeam în fruntea plutonului. Tata a fost maior în armată, la tancuri. Am trăit 25 de ani cu haine verzi în casă. Cu doruri. Dacă mă întrebați vreodată, știu mai multe despre arme, tancuri, strategii, decât despre cratițe. 
Mi-a plăcut, dar tata nu m-a lăsat să mă apropii de armată: “Vrei ca nici tu să nu ai familie? Să adormi cu fotografia copiilor sub cap? Să îngheți de frig sau să mori de cald pe câmpii? Numai eu știu câte am trecut și făcut și nu am nici un respect de la țara asta sau conducătorii ei!”. Și mare dreptate are tata!!!
Mulţi oameni judecă militarii. Îi fac criminali. Spun că au alernative. Că nimeni nu îi obligă să intre în armată. Așa este. Pe vremuri însă, erai obligat. Acum ține doar de conștiință, de sacrificiu și uneori de necesitate. Unii o fac din dragoste, alții pentru bani. Dar cineva trebuie să o facă și pe asta, deoarece majoritatea doar când aud de un miting dau bir cu fugiții. Mă întreb ce ar face dacă li s-ar pune o cască în cap, o armă în mână și li s-ar cere să își apere familia, părinții, vecinii, prietenii, națiunea?! Majoritatea nu participă activ nici când e vorba să se implice pentru: educație, sănătate, cultură, mediu etc. Ne gândim doar la noi. Restul, să și le rezolve singuri, puțini, cu pancardele în mână, pierzători de drepturi din prima în acest fel!
Unii întreabă: da’ ce, militarul trebuie tratat altfel? El nu e tot om? Sunt cu stea în frunte!?
Aş spune că DA!
Sunt cu stea! Ei înşişi sunt de fapt stelele!
Nu cu stea în frunte ci cu stea pe umeri, stele care nu înseamnă doar grad militar ci înseamnă povară, responsabilităţi uriaşe, renunţări, iar uneori înseamnă o altă stea pe cer.
Stelele acelea pe umeri înseamnă nopţi şi zile nedormite pentru ca alţii să poată dormi liniştit!
Stelele acelea înseamnă să aperi o graniţă, un popor, un stat mai presus de tine însuţi!
Stelele acelea înseamnă pregătiri militare continue, aplicaţii, gărzi, plecări în Afganistan, Bosnia, etc, decizii, munci grele!
Nu ştiu ce înseamnă armata astăzi. După cum văd, nu mai are multă însemnătate pentru unii oameni. Militarii sunt desconsideraţi cu mare lipsă de respect, iar sacrificiile lor sunt călcate în picioare de oameni care poate în viaţa lor nu au luat ceva în serios sau nu au ştiut ce înseamnă să fii militar sau să ai unul în familie. 
Tata a fost preferatul meu. Cred că aşa sunt fetele, sau poate ştiam că mama e mereu acolo. Ea era sufletul acela, fiinţa aceea, iubirea aceea supremă care nu avea cum să dispară. Ştiam că e umbra mea, îngerul păzitor. De aceea, mi-am permis să îl simt pe tata ca pe un preferat. El nu era. El era doar seara când mă rugam la Doamne Doamne. Era acolo în fiecare rugăciune: “să fie bine, să fie sănătos, să nu păţească ceva, să se întoarcă la mine şi la mama…”. Uneori mă rugam să nu fie prea cald, sau prea frig ca tatei să nu îi fie greu. Acestea au fost câteva din gândurile unui copil cu tată militar.
Când tata era plecat cu lunile de acasă, mama era tristă, era mereu cu fruntea adâncită în gânduri. De asta am fost eu un copil vesel. Pentru mama şi pentru mine. Vroiam să o știu și să o văd mereu zâmbind.
Uneori, tata ajungea acasă numai noaptea. Ştiam când vine. Stăteam trează până la miezul nopţii sau către ziuă. Mereu eram trează când venea tata. Iubeam să aud cum ciocăne încet la uşă să nu mă trezească şi cum vorbea în şoaptă cu mama. După ce vorbeau puţin, deschideam şi eu uşa. Nu am fost niciodată un copil indiscret. Ştiam să aştept. Aşteptam rândul meu şi mă asiguram că acesta dura ceva mai mult. 
Alteori, îl vedeam pe tata doar la gară. În gări. Când mergeau în aplicaţii mergeau cu lunile şi încărcau în tren maşinile, tancurile, blindatele, efectivul militar, etc., iar când aveam noroc, trenul lor trecea din nou prin Oradea. Câteodată apucam să-i vorbim, câteodată doar îl vedeam preţ de câteva secunde la fereastră. Era mereu acolo şi ne făcea cu mâna. Dar exista și momente fericite când trenul oprea. Atunci, lumea mea se oprea cu toată fericirea ei la mine preţ de câteva minute. Părinţii mei îşi vorbeau, iar eu îi priveam. Mama, draga de ea, oricât de mult se abţinea, mereu plângea. Plângea de bucurie, de emoție, de dor, de mine, de ea, de tata!
Prima mare dragoste a tatei a fost muzica. Tata trebuia să fie un artist. I-ar fi stat bine. I s-ar fi potrivit. A iubit foarte mult acordeonul. Cânta dumnezeiește la el. Multă lume îl cunoștea din acest motiv când era doar un tânăr cu vise şi planuri de viitor. Încă mai știe să mai cânte, dar acordeonul stă de multă vreme cu burduful spart. Tata nu mai e tânăr, iar visele lui au devenit visele copiilor lui. Acordeonul mai poate să aştepte. Uneori însă, tare mi-ar place să îl știu fără griji, zâmbind și cântând la acordeon. Dar acordeonul stă acolo în cutia lui mare şi neagră şi pentru că tata şi-a pierdut entuziasmul. Şi-l recapătă uneori când ne reunim toată familia. Atunci tata le pune toate deoparte şi zâmbeşte, glumeşte, ne priveşte pe sub gene şi uneori…lăcrimează. Și militarii plâng! Chiar și cei mai demni dintre ei!!!
Armata poate fi ucisă într-o țară, dar ea devine o stare de spirit, de a fi într-o familie unde cândva a existat măcar un militar! În a mea au existat doi: bunicul și tata!
Sunt nepoată și fiică de militar şi aşa am să rămân mereu!
Fiica mea este strănepoată și nepoata unui militar şi aşa va fi mereu!
Nepoţii mei vor fi strănepoții și nepoţii unui străbunic militar şi aşa vor fi mereu!
Când mi-e dor de tata, trec pe lângă unitățile militare din Focșani, din cartierul Sud. Zâmbesc și trag aer. Inspir puternic cu ochii închiși. Aerul are acolo altă conotație. Miroase a alte timpuri. A alți oameni. Miroase a demnitate!