IN LOC DE...

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie” Nicolae Iorga

joi, 25 aprilie 2013

România (Foaie verde plop uscatu)


As fi vrut sa spun multe dar, decesul celor doi colegi, Col (r)Costel Gălăţeanu de la Filiala Sector 6 Bucureşti şi col(r)Mitrulescu Valeriu Jan, de la Filiala Craiova, Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca, m-a amutit. Mai ales ca eram de varsta apropiata iar pe dl. Galateanu il cunosteam de la CNR si am constatat ca gandeam aproape la fel in anumite spete. Tristetea dar si respectul pentru cei doi colegi mi-au pus lacat la gura asa ca astazi, pana la urmatoarea aparitie in blogosfera am sa-l rog pe Adrian Daminescu sa vorbeasca in locul meu:


România (Foaie verde plop uscatu)

Foaie verde plop uscatu,
Păi foaie verde plop uscatu,
Plânge Ardealul și Banatul,
Măi bade, măi!
Plânge Ardealul și Banatul
Moldova și tot Regatul,
Măi bade!
Din Constanța pân' la Cluj
Și din Giurgiu pân' la Ruji1,
Varsă țara lacrimi grele,
Găurind pământ cu ele,
Măi, măi, măi frate, măi!
Eu sunt departe, n-am ce face,
Eu sunt departe, n-am ce face,
Mă gândesc și-s ca pe ace,
Măi bade!
Stau și plâng ca o muiere
Că să-mi ajute n-am cui cere,
Păi să-mi ajute n-am cui cere,
Să-mi ajute n-am cui cere,
Măi, măi frate, măi!
Și mă gândesc la țara mea,
Și mă gândesc la țara mea,
Mi-am pierdut și liniștea,
Măi, măi frate, măi!
Am și bani, am și muiere,
Dar am pe limbă gust de fiere,
Păi am și bani, am și de toate,
Dar nu mă simt în libertate,
Măi, măi frate, măi!
Păi, noi românii suntem mândri,
Păi, noi românii suntem mândri,
Măi bade, măi,
Ne fălim cu orișice,
Dar, de fapt, n-avem cu ce,
Păi ce-am făcut cu viața noastră?
Am dat totul pe fereastră,
Măi frate, măi!
Și ne fălim că nu vindem țara
Și ne fălim... nu vindem țara,
Măi, măi frate, măi!
Dar sunt sute de haini
Car' ne-o vând pe bani străini,
Iar românii-s milioane,
Iar românii-s milioane,
Stau și plâng și mor de foame,
Măi, măi tată, măi!


duminică, 21 aprilie 2013

A incetat din viata col.r.(art.) Costel Galateanu, din Filiala 1 sector6 Bucuresti

Duminica  21 aprilie 2013, colegul nostru 
de la SCMD Filiala Sectorului 6 Bucuresti, 

col.r.(art.) COSTEL GALATEANU, 

nascut la data de 13 noiembrie 1955 
a incetat din viata.
Inmormantarea va avea loc miercuri 24 aprilie 2013, in cimitirul parohial Cugir, jud.Alba.
Sincere condoleanțe familiei îndurerate.
                     Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!         
 
Biroul operativ al Filialei1 Beius

marți, 16 aprilie 2013

Toate acestea poartă un nume sau ce-am avut si... ce-am pierdut?

 de Ilie BATCA
Toate acestea poartă un nume...
Dacă Băsescu nu ar fi existat, el ar fi trebuit inventat! Pentru că, dacă nu ar fi existat el, Emil Boc nu ar fi fost niciodată prim-ministru. Şi dacă Boc nu ar fi fost prim-ministru, Gabriel Oprea nu ar fi ajuns ministru la Apărăre. Fără Oprea ministru al Apărării, Băsescu şi Boc nu ar fi reuşit să finalizeze în vecii vecilor reducerea, reajustarea, recolerarea, rebotezarea, reaşezarea şi toate celelalte re-uri care privesc pensiile militare, treabă pe care fostul şef al bucătarilor şi chelnerilor din Armata Română a rezolvat-o dintr-un condei şi jumătate, doborând toate recordurile în domeniu. Pentru că nimeni altcineva din lumea asta, în afara înstelatului Oprea, bineînţeles, nu ar fi putut să termine în doar şase luni ceea ce alţii nu ar fi reuşit în 15 ani.
Şi dacă Oprea nu ar fi rezolvat în şase luni toate re-urile legate de pensiile militare, nu ar mai fost astăzi pensii care au crescut fără acte doveditoare, iar altele nu ar fi beneficiat de creşteri în baza unor documente nelegale. Şi dacă nu ar fi fost şi astfel de pensii „umflate”, bugetul de pensii pentru Ministerul Apărării nu ar mai fi crescut în 2012, faţă de 2011, cu 9% (însumând aproape 2,47 miliarde de lei), pentru cel al Ministerului de Interne nu ar mai fi fost nevoie de1,62 miliarde de lei (aproximativ 5%) şi nici pentru SRI nu s-ar mai fi dat în plus peste 325 milioane de lei. Şi nici statul nu ar mai fi trebuit să plătească 200.000 de lei instituţiilor abilitate care, în urma auditului, urmează să stabilească vinovaţii.
Dar, mai ales, Victor Ponta nu s-ar mai fi dat acum de ceasul morţii să găsească 110 milioane de lei pentru a-i plăti, în cazul că se va adopta legea, militarilor ale căror pensii au fost diminuate în mod abuziv. Dacă toate acestea nu s-ar fi întâmplat, poate ar fi fost linişte în USL. Dar, dacă s-ar fi vrut linişte în USL, de ce ar mai fi trebuit inventat Băsescu?
Preluare Facebook:https://www.facebook.com/ilie.batca?fref=ts

marți, 9 aprilie 2013

Tableta de duminica – Despre multe…


            Chiar daca cele de mai jos sunt scrise duminica, abia azi le-a venit randul sa fie puse pe taraba media a sindicalistilor beiuseni, fostii militari de ieri, asistati social de azi.

 E duminica dupa amiaza. Moment bun pentru siesta, facut planuri si, de ce nu, analize. Nu analize medicale, prietene, ci analize ale unor activitati sau actiuni trecute, poate si planuri pentru cele viitoare. Cine stie, poate intrevedem o solutie, poate depistam o greseala (sau mai multe). Exclus “numarat banii si...” pentru ca nu avem nici bani iar copii, deja sunt mari. Si in plus – nu ploua – e prima zi cu oleaca de soare de nu mai stiu cand.

Deci?
A. Analize...
1.     Dl. Ponta - ne-a procopsit cu Morar, Kovesi et co. Fiecare din acestia au primit un sut in fund. Conform zicerii romanesti “orice sut in fund e un pas inainte” aceasta judecata de valoare s-a aplicat si in cazul domniilor lor care sunt intr-un real castig. Insa dl. Ponta a ales sa ramana un pierzant, alaturi de noi fiind unul dintre cei 7,4 milioane de pierzanti care l-am sustinut sa ne apere interesele. Dar domnia sa nici macar n-a stiut sa... piarda, nu sa castige, cum l-am mandatat noi. Asa ca dl. Basescu, deghizat in Ivan Turbinca, i-a spus si lui, ca si noua, “Pasol na turbinca, Victor”! Faina miscare, jupane Basescu, mare turbinca.  Faina lovitura, exact ca pisica, oricum o arunci cade-n picioare, ce sa mai zic ca are si sapte vieti? Singura consolare e ca jupanul a consumat cam multe si funia se strange de par. Amara constatare... pana la final mai avem multe si nestiute de tras. Asta e, l-am ales pe “dottore” Ponta ca sa vindece omul cu o mana beteaga iar domnia sa i-a taiat un picior. Si nici nu mai suntem siguri cat mai rezista USL. Si nici nu mai avem idee cum s-ar putea sa fie maine. Si basescu isi continua triumfator planurile iar noi... Ca de altfel romanul e rabdator si somnoros din fire - din 2004 doarme fara incetare, anesteziat portocaliu; din cand in cand, si tot mai rar se trezeste, bea un pahar cu apa, se uita pe fereastr si scarbit de ce vede afara se culca la loc. Somn usor, natiune! Politrucii vegheaza...
video2.     Televiziunile (libere? Ce gluma buna!) - nu reusesc (si/sau nu vor) sa obtina un raspuns concret de la guvernanti, care sunt atat de confuzi si declaratiile lor se bat cap in cap, de nu mai intelegi nimic. Nici nu ma mira deoarece “interesul poarta fesul” iar “alesii” dupa ce s-au vazut la “ciolan” sufera de o crunta amnezie. Greu de vindecat, mai ales ca medicamentul este la noi si nu suntem capabili sa li-l administram. Ca sa nu mai zic de circul audientelor, de lipsa de obiectivitate a moderatorilor si de ce nu de obedienta si inrolarea politica a multora dintre ei. Ca sa nu mai spun ca-i musai sa joci cum iti canta ala de-ti plateste. Si iar ma-ntorc la jupan Basescu: “Antena 3 e aici?” Ii raspund: “Da, Antena 3 e aici dar degeaba!” Ca pot si eu sa tin cont, destul de tarziu de altfel, sa evit o saptamana sa ma uit la statiile de teleficare politrucesti... Ca, de altfel, vechea poezie “Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt/ Si-n cele ce maine vor rade la soare...” este cu mult mai actuala decat in vremea cand a fost scrisa.  Adica am scapat sa-l vedem 2 ore pe zi pe Ceausescu, ca sa ne zgaim pe ‘nspe canale la o gasca de smecheri care-si bat joc de noi si ne duc cu fofarlica...
3.     Sindicatul - un pod prea indepartat... O structura eterogena care se apropie de scorul PDL sau mai degraba al lui basescu. Si cand te gandesti cine-am fost si ce-am ajuns... Nu stiu cum mama dracului am avut de cateva ori pasarea in mana si ne-a scapat printre degete. Poate pentru ca am jucat cavalereste? Poate ca am jucat gresit? Nu sunt eu capabil sa judec dar greseli au fost. Poate prea multe aliante cu cei pe care i-am ajutat iar cand le-a venit randul au avut si ei amnezie? Cu politrucii o inteleg dar cu astia “de-ai nostri” din CNSC, de nici o culoare. Cum ar fi Marius Ovidiu Nistor -Federatia Sindicatelor din Invatamant “Spiru Haret” – Presedinte, Stefan Teoroc -Sindicatul National al Lucratorilor din Penitenciare si Publisind– Presedinte care, membrii ai CSE fiind au dat cinstea pe galceava, au votat “nefavorabil”, adica, pe romaneste “ne-au intors fundul”. Pai, cu exemplare de astea nu ajungem departe. La ce dracu ne-o fi trebuit alianta cu ei cand, in viziunea lor, doar cand au nevoie de noi suntem buni? Nu stiu cum s-a intamplat dar CNSC-ul a fost pentru noi, pensionarii militari, cum se spunea pe vremea “impuscatului” prin Academia Militara – o frectie cu spirt la un picior de lemn. Si ma intreb acum, oricum faptu-i consumat, nu era mai sanatoasa pentru noi o asociere cu organizatiile pensionarilor militari? Nu de alta dar daca tot ne injuram, sa ne injuram in familie. Si iar mi-aduc aminte de jupan Basescu: “Nu e bine, domnu' chestor, nu e bine... Acum doua saptamani am avut o intalnire cu trei parlamentari USL, un senator si doi deputati: dl. sen. Cristian Bodea, dl. dep. Gheorghe Costin - PNL, respectiv dl. de. Gheorghe Danut Bogdan - PSD. Domniile lor, foarte politicosi si binevoitori ne-au asigurat de sprijin si ii cred - sunt oameni de-ai locului, care au locuit cu noi in aceeasi urbe zeci de ani, nu se poate sa ne minta si de ce ar face-o ca intr-un final, tot acasa se intorc? Dar ce folos de sustinerea dansilor daca acolo sus, stiti bine unde, lucrurile se tergiverseaza? 
                           USL-ul, corabia pe care ne-am imbarcat 7,4 milioane de romani si nu numai, s-a umplut de "scule" portocalii care au vazut in USL un colac de salvare, s-au vopsit in papagali dar tot cu mentalitate de cioara raman.
4.     Sindicalistii – pe cale de disparitie ca si capra neagra... Uni pleaca, altii parasesc sistemul spre marea usurare a lui gabita oprea si a marii lupoaice militare...
B. Greselile se vad usor daca se urmaresc “caile” indicate mai sus.
C. Solutiile... nu se intrevad. Deocamdata...
Inchei, cu o concluzie a colonelului Albu Mircea, un om exceptional, care am avut norocul si onoarea sa-mi fie comandant in primii ani de cariera, fost comandant de batalion de tancuri: “Simioane, muncirăm dăjaba”...
Pana atunci va fi si un 19 aprilie 2013. Sa reamintesc pentru cei care au uitat si sa spun pentru cei care nu stiu ca pe 19 aprilie 1919, Armata Romana a eliberat Beiusul si, condinuandu-si drumul glorios, a ajuns taman pana in Budapesta, unde au batut o opinca in poarta Parlamentului ungar. Gandindu-ma la repetabilitatea istoriei de ce n-ar incepe si beiusenii un drum glorios care sa se finalizeze cu baterea ori daca nu se poate (traim alte vremuri) macar cu aruncarea unei caschete in curtea Parlamentului roman. 
Mai stii?

Duminica,  07.04.2013
Simion Suciu