Când vor fi comemoraţi, pensionarii seceraţi?

 

Preluare: http://www.observatordebacau.ro/2013/01/24/cand-vor-fi-comemorati-pensionarii-secerati.html

Nimeni nu mai aminteşte astăzi, de victimile secerate acum doi ani de o HG, din rândul pensionarilor militari, ca urmare a infarcturilor făcute de aceştia, la data primiri pensiilor diminuate nejustificat. Guvernarea Boc-Oprea-Băsescu  a tras fără milă în nişte pensionari militari nevinovaţi. Numărul celor seceraţi de HG 735/2010, la nivel naţional, este semnificativ. La vremea respectivă, aceste drame au fost mediatizate pe toate posturile de televiziune şi de întreaga presă internă şi externă. Nimeni nu mai aminteşte acum, de  numărul infarcturilor făcute, de numărul deceselor ce s-au întâmplat, în urma infarcturilor produse la data primiri pensiilor. Foştii militari, nu au căzut în teatrele de operaţiuni, în schimb au fost seceraţi de o lege criminală.Nimeni, nici o Asociaţie a cadrelor în rezervă şi retragere, sau vre-o filială a Sindicatului, nu au depus o coroană de flori pe  mormântul unei victime. Dimpotrivă, unii au intervenit vizavi de materialul prezentat anterior de către mine, să-i las în pace şi pe cei seceraţi de guvernul Boc-Oprea-Băsescu, cât şi pe cei deveniţi peste noapte profitorii sacului spart. Cei care au făcut comentarii şi îl au permanent pe naşul comun în suflet, nu s-au referit la materialul publicat, ci s-au limitat să-şi înfingă colţii, de mi-au rupt pantalonii în părţile dorsale. Fuga de realitate, este la fel ca şi plonjonul în rahat.  Întreb şi eu pentru că nu ştiu. Poate că trebuia să moară câteva sute de rezervişti, ca să se poată facă o ceremonie de comemorare. Poate Asociaţia cadrelor în rezervă şi retragere de la nivel central, ne poate da un răspuns. Poziţia mea luată împotriva celor care ar fi trebuit să facă ceva concret şi accentuiez ceva concret, pentru rezolvarea situaţiei legate de pensionarii afectaţi, a stârnit un val de nemulţumiri, de unde credeţi? Tocmai din rândul celor, care nu au ridicat un pai în sprijinul lor. A ne face, că am făcut, este un gest care rămâne întodeauna fără rezultat. Şi astăzi aici suntem. În faţa niciunu-i rezultat. De vorbe toată lumea e sătulă, iar mascarada în justiţie, mână în mână cu malaxorul avocăţesc, storc în continuare bani de la pensionarii militari, care au dorit să-şi caute dreptatea acolo. Fenomenul se cunoaşte şi este recunoscut de toţi cei, de pe listele avocaţilor, că interesul lor este de a întârzia în obţinerea unei decizii definitive. Numai în felul acesta, bani pot curge pentru ei, în fiecare etapă, cât de la  mai mulţi. Aceştia nu au nici un interes în soluţionarea cazurilor. Ce se întâmplă acum este o mascaradă avocăţească. Şi spun asta, pentru că ce a putut să obţină în numai şase luni o femeie energică, fără cunoştinţe juridice, soţia unei victime a acestei HG criminale şi anume doamna Focşeneanu, putea s-o facă ori ce avocat. Să obţină o hotărâre definitivă şi irevocabilă, privind reîntregirea pensiei militare. Acestă femeie a făcut ce a dorit soţul ei, aflat pe patul spitalului, obţinerea unei hotărâri definitive şi irevocabile. Din fericire Comandorul Focşeneanu Liviu a fost salvat după un infarct care la ţinut peste zece zile în comă. Oricum este un om rănit, rămas cu un handicap, iar lovitura cauzatoare de moarte a fost dată de guvernul Boc-Oprea-Băsescu. Am acuzat faptul, că nu s-a înteprins nici o negociere, cu vre-un guvern şi nu s-a semnat un act de reperaţie pentru pensionarii afectaţi. Că s-au obţinut doar promisiuni verbale. Astea se aud o dată şi după aceea, nici ecoul nu se mai loveşte de nimic. Reacţia domnilor de la Asociaţia naţională a cadrelor în rezervă şi retragere, după publicarea articolelor, unde arătam lipsa unei măsuri concrete, s-a rezumat în a  întreba,”cine-i ăla şi ce vrea băi colonelul ăla” ca şi cum ăla, colonelul, ar fi crescut în grădina mami lor. După mine lucrurile sunt simple. Nu se doreşte rezolvarea. Iar cei care se dau apărătorii pensionarilor militari, nu sunt personaje libere, curajoase, devotate cauzei pentru care sunt acolo.  Eu nu am cerut să se lege cu lanţurile de porţile dreptăţii. Trăim însă, într-o eră cosmică, în care putem protesta în diferite moduri, cu ajutorul sateliţilor, mai ales ca reprezentanţi oficiali. Numai în cazul, când sunt înregimentaţi, oameni nu pot face ce le dictează conştiinţa. Ei ştiu că nu pot face pasul acesta, pentru că ştiu, că în clipa următoare li se arată cu degetul arătător, uşa de la ieşire. Poate am exagerat când i-am cerut domnului Dragnea, să fi încercat o grevă a foamei. Eu cred şi acum, că numai anunţul grevei, dacă îl făcea,  lucrurile se schimbau, iar Domnia Sa devenea erou naţional. De ce n-a făcut-o? E simplu. Nimeni acolo nu e de capul lui. Şi o spun pentru că atunci, când am atăcat sistemul, acesta a reacţionat. Imediat am fost atăcat virulent şi atacul a venit de la cei, de la care  nici nu mă aşteptam. Şi iar e simplu de explicat, de ce? Pentru că au primit sarcini.  Am scris acum câteva săptămâni două editoriale, în care explicam că nu putem face pasul spre vest, dacă nu vom spăla instituţiile de forţă ale statului, de jegul fostei securităţi. Iar în celălalt, am scris că este necesar, ca punctul 8 din “Proclamaţia de la Timişoara”, trebuie extins, mergându-se până la un proces al celor care au făcut poliţie politică, şi că un fel de poliţie politică, se mai practică si  astăzi. Numai proşti cred, că au dispărut uneltele, pe care le-a avut la îndemână securitatea. De unde credeţi că a apărut reacţia? De la un Preşedinte de asociaţie a pensionarilor în rezervă şi retragere din Vaslui pe nume Petru Doboşeru, un fost coleg de promoţie şi de unitate. A simţit să iasă în roamy 230, de parcă am lovit în el, atunci când l-am criticat pe naşul din sufletul lui. Şi nu a fost numai el, fincă aşa ies ăştia, în formaţie. În opinia mea s-au desconspirat. Fostele reţele  nu rămân orfane niciodată, le preia un tată vitreg deîndată. Iată ce spunea Domnia Sa „Nişte aiureli „contrabăsiste” legate tardiv de „securitate” care mai mişcă şi de cinica proclamaţie”, chipurile, vezi Doamne într-o ironie ieftină, ne dă de înţeles că securitatea a murit, chestiune exprimată mai jos de altul din formaţie. Este discursul perfect de fidelitate, luat în apărarea naşului comun din sufletele lor. Ce să mai creadă tineretul de astăzi, care nu ştie ce a însemnat poliţia politică, citind intervenţia domnului Doboşeru în publicaţia respectivă, că securitatea a murit?    Domnule Gogoşeru, gogoşarii în piaţă se vând. Poziţia ocupată de dumneavoastră vă impune o ţinută.

Col.(r) Constantin Nour