Recent am constatat că in Românica noastră a apărut o nouă specie. Se numeşte curţucău. Da, ai auzit bine, curţucău - substantiv ambigen, masculin şi feminin, cu pluralul curţucăi [cuvânt compus format din CUR, cururi, (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus şi A ȚUCÁ țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta]. Fiind specie nouă nu este trecut în DEX şi nici în alte dicţionare dar nu-i bai, tânără-i vremea cum spun bătrânii satelor. De fapt această specie este varianta perfecţionată a pupincuristului, cu o "interfaţă" super-adaptabilă, direct proporţională cu adâncirea crizei. Pare "un băiat de treabă".
Conform Dicţionarului on-line 123urban, o colecţie de termeni si expresii care deşi nu şi-au găsit locul in dicţionarele tradiţionale, umblă libere si nestingherite în limbajul colocvial, pupincuristul este definit astfel:
1. Persoană falsă cu interese ascunse, linguşitoare.
Exemple: Pupincuristul are de câştigat dar îi pute gura.
2. Persoană care se dă pe lângă o altă persoană pentru a-i fi lui bine.
Exemple: Ce pupincurist e ăla la şeful său.
Curţucăul se înrudeşte nu doar cu pupincuristul dar are multe trăsături comune cu oportunistul, egoistul, trădătorul, laşul, ticălosul şi perversul. Este pseudo-cooperant, aparent devotat unei cauze, are clanţa mare şi „combate” bine, este misterios şi te lasă cu căruţa-n drum când ţi-e jalea mai mare. Ba mai mult, te ridică-n slăvi pe faţă şi-ţi bagă cuţitul pe la spate, de nici nu ştii ce te-a lovit. Stă toată ziua lângă tine şi îşi oferă disponibilitatea dar când e să facă ceva, nu ştiu cum dracu’ se întâmplă că apar tot felul de cauze obiective şi, iată, te trezeşti singur „ca Vida Gheza între porodici”. ( Fac o mică paranteză pentru explicaţii: se spune că regretatul şi inegalabil sculptor român, de naţionalitate română, într-una din călătoriile sale a văzut la un ţăran doi copaci superbi, numai buni pentru sculptură. Îl întreabă pe ţăran dacă îi vinde iar acesta îi spune că da, mai mult, se angajează să-i transporte până la atelierul sculptorului. Într-o zi, când acesta era în grădină, plivind roşiile se aude strigat – „Domnu’ Gheza, am adus copacii!” Pictorul ridică privirea şi rămâne siderat – în patru care, încolonate, se aflau cei doi copaci tăiaţi la metru şi crăpaţi.)
Scuze pentru divagaţie. Să revenim la oile noastre.
O altă „calitate” a curţucăului este pseudo-implicarea. Lucrează alături de tine, încearcă să-ţi câştige încrederea, îţi strecoară subtil neîncrederea în ce faci dar din când în când te apreciază într-un mod deosebit pentru ceea ce faci, permanent, ciripind gingaş acolo unde trebuie toate planurile tale, mai mult sau mai puţin secrete.
Ar mai fi multe de spus dar te las pe tine, prietene, să mai descoperi din trăsături.
P.S.
Se pare că această specie a pătruns şi în SCMD. Gurile rele spun că au oarece afinitate spre culoarea oranj şi spre un oarece ministru Gabi. Ai grijă, prietene! Curţucăul ascultă, ciripeşte, te mângâie (virtual)… pe net şi te desfiinţează în viaţa reală. Tu cunoşti pe cineva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai un comentariu de făcut? Be my guest! Dar mai intai prezinta-te. Ca asa e la armata. Bati la usa, intri, te prezinti si raportezi.
Si trebuie să ştii că nu voi aproba apariţia acelor comentarii pe care eu le găsesc nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar şi, desigur, a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Administratorul blogului își rezervă dreptul de a șterge comentariile care nu respectă regula, postând mesaje de avertizare.