IN LOC DE...

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie” Nicolae Iorga

luni, 24 ianuarie 2011

La aniversare

Astazi e o zi mare pentru mine.
Doua evenimente importante s-au intimplat in viata mea.
Iar ziua inca nu s-a terminat!!!
Primul: am implinit 54 de ani.
Multumesc pentru urari! La fel si dumneavoastra!
Al doilea: printr-o ciudata si stranie ironie a sortii
tot astazi am primit si decizia cu noua pensie, adica
“recalculata”, desi eu nu mi-am dorit acest lucru!
Pe linga faptul ca m-au ciuruit de 20 de milioane, am constatat
ca am ramas doar “Domnul Pietrareanu” si nu
“Domnul colonel in rezerva Pietrareanu”!!!
Restul e... detalii tehnice...
Nu mai vorbesc despre faptul ca pe talonul de pensie ciuruita
au scris cu cinism : La multi ani cu sanatate!
Chestia asta a sunat ca o injuratura de mama,
injuratura birjareasca de la... usa cortului...
Dar pentru umilirea la care m-au supus pe nedrept, si pentru toate
acele “detalii tehnice” voi lua calea instantei, pentru ca m-au
obligat, desi eu nu i-am jignit, nici ofensat, nici suparat.
Ce poti sa spui acum la 54 de ani, in noile vremuri si conditii pe care
suntem nevoiti sa le traim?!
Te salut generatie in blugi !
Te salut generatie a “locotenentilor sperantelor” din care am facut parte!
Te salut generatie de militari si civili adevarati si demni, atitia citi am fost si am mai ramas!
Ne-am straduit sa invatam, sa muncim si sa traim in limitele
bunului simt, asa cum ne-au invatat in familie, in scoala si in
Armata Militara de atunci!
Am fost si vom ramane militari in cuget si-n simtiri!
Asa am fost invatati, sa fim buni romani, atit cit ne pricepem noi!
Acum, mai tinerii nostri colegi militari sunt invatati sa devina “asistati”! Unora dintre asa-zisii romani le spun: este greu, lipitoare fiind, sa ai coloana vertebrala ... astazi rideti de noi, maine... ne se stie...
Sa ne dorim vremuri mai bune intr-o lume, sper, mai buna si mai de inteles!
Toate urarile de bine, 
colonel in rezerva Dorel Pietrareanu