Tableta de duminica – Despre multe…

            Chiar daca cele de mai jos sunt scrise duminica, abia azi le-a venit randul sa fie puse pe taraba media a sindicalistilor beiuseni, fostii militari de ieri, asistati social de azi.

 E duminica dupa amiaza. Moment bun pentru siesta, facut planuri si, de ce nu, analize. Nu analize medicale, prietene, ci analize ale unor activitati sau actiuni trecute, poate si planuri pentru cele viitoare. Cine stie, poate intrevedem o solutie, poate depistam o greseala (sau mai multe). Exclus “numarat banii si...” pentru ca nu avem nici bani iar copii, deja sunt mari. Si in plus – nu ploua – e prima zi cu oleaca de soare de nu mai stiu cand.

Deci?

A. Analize...

1.     Dl. Ponta - ne-a procopsit cu Morar, Kovesi et co. Fiecare din acestia au primit un sut in fund. Conform zicerii romanesti “orice sut in fund e un pas inainte” aceasta judecata de valoare s-a aplicat si in cazul domniilor lor care sunt intr-un real castig. Insa dl. Ponta a ales sa ramana un pierzant, alaturi de noi fiind unul dintre cei 7,4 milioane de pierzanti care l-am sustinut sa ne apere interesele. Dar domnia sa nici macar n-a stiut sa... piarda, nu sa castige, cum l-am mandatat noi. Asa ca dl. Basescu, deghizat in Ivan Turbinca, i-a spus si lui, ca si noua, “Pasol na turbinca, Victor”! Faina miscare, jupane Basescu, mare turbinca.  Faina lovitura, exact ca pisica, oricum o arunci cade-n picioare, ce sa mai zic ca are si sapte vieti? Singura consolare e ca jupanul a consumat cam multe si funia se strange de par. Amara constatare... pana la final mai avem multe si nestiute de tras. Asta e, l-am ales pe “dottore” Ponta ca sa vindece omul cu o mana beteaga iar domnia sa i-a taiat un picior. Si nici nu mai suntem siguri cat mai rezista USL. Si nici nu mai avem idee cum s-ar putea sa fie maine. Si basescu isi continua triumfator planurile iar noi... Ca de altfel romanul e rabdator si somnoros din fire - din 2004 doarme fara incetare, anesteziat portocaliu; din cand in cand, si tot mai rar se trezeste, bea un pahar cu apa, se uita pe fereastr si scarbit de ce vede afara se culca la loc. Somn usor, natiune! Politrucii vegheaza...

2.     Televiziunile (libere? Ce gluma buna!) - nu reusesc (si/sau nu vor) sa obtina un raspuns concret de la guvernanti, care sunt atat de confuzi si declaratiile lor se bat cap in cap, de nu mai intelegi nimic. Nici nu ma mira deoarece “interesul poarta fesul” iar “alesii” dupa ce s-au vazut la “ciolan” sufera de o crunta amnezie. Greu de vindecat, mai ales ca medicamentul este la noi si nu suntem capabili sa li-l administram. Ca sa nu mai zic de circul audientelor, de lipsa de obiectivitate a moderatorilor si de ce nu de obedienta si inrolarea politica a multora dintre ei. Ca sa nu mai spun ca-i musai sa joci cum iti canta ala de-ti plateste. Si iar ma-ntorc la jupan Basescu: “Antena 3 e aici?” Ii raspund: “Da, Antena 3 e aici dar degeaba!” Ca pot si eu sa tin cont, destul de tarziu de altfel, sa evit o saptamana sa ma uit la statiile de teleficare politrucesti... Ca, de altfel, vechea poezie “Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt/ Si-n cele ce maine vor rade la soare...” este cu mult mai actuala decat in vremea cand a fost scrisa.  Adica am scapat sa-l vedem 2 ore pe zi pe Ceausescu, ca sa ne zgaim pe ‘nspe canale la o gasca de smecheri care-si bat joc de noi si ne duc cu fofarlica...

3.     Sindicatul - un pod prea indepartat... O structura eterogena care se apropie de scorul PDL sau mai degraba al lui basescu. Si cand te gandesti cine-am fost si ce-am ajuns... Nu stiu cum mama dracului am avut de cateva ori pasarea in mana si ne-a scapat printre degete. Poate pentru ca am jucat cavalereste? Poate ca am jucat gresit? Nu sunt eu capabil sa judec dar greseli au fost. Poate prea multe aliante cu cei pe care i-am ajutat iar cand le-a venit randul au avut si ei amnezie? Cu politrucii o inteleg dar cu astia “de-ai nostri” din CNSC, de nici o culoare. Cum ar fi Marius Ovidiu Nistor -Federatia Sindicatelor din Invatamant “Spiru Haret” – Presedinte, Stefan Teoroc -Sindicatul National al Lucratorilor din Penitenciare si Publisind– Presedinte care, membrii ai CSE fiind au dat cinstea pe galceava, au votat “nefavorabil”, adica, pe romaneste “ne-au intors fundul”. Pai, cu exemplare de astea nu ajungem departe. La ce dracu ne-o fi trebuit alianta cu ei cand, in viziunea lor, doar cand au nevoie de noi suntem buni? Nu stiu cum s-a intamplat dar CNSC-ul a fost pentru noi, pensionarii militari, cum se spunea pe vremea “impuscatului” prin Academia Militara – o frectie cu spirt la un picior de lemn. Si ma intreb acum, oricum faptu-i consumat, nu era mai sanatoasa pentru noi o asociere cu organizatiile pensionarilor militari? Nu de alta dar daca tot ne injuram, sa ne injuram in familie. Si iar mi-aduc aminte de jupan Basescu: “Nu e bine, domnu' chestor, nu e bine... Acum doua saptamani am avut o intalnire cu trei parlamentari USL, un senator si doi deputati: dl. sen. Cristian Bodea, dl. dep. Gheorghe Costin - PNL, respectiv dl. de. Gheorghe Danut Bogdan - PSD. Domniile lor, foarte politicosi si binevoitori ne-au asigurat de sprijin si ii cred - sunt oameni de-ai locului, care au locuit cu noi in aceeasi urbe zeci de ani, nu se poate sa ne minta si de ce ar face-o ca intr-un final, tot acasa se intorc? Dar ce folos de sustinerea dansilor daca acolo sus, stiti bine unde, lucrurile se tergiverseaza? 

                           USL-ul, corabia pe care ne-am imbarcat 7,4 milioane de romani si nu numai, s-a umplut de "scule" portocalii care au vazut in USL un colac de salvare, s-au vopsit in papagali dar tot cu mentalitate de cioara raman.

4.     Sindicalistii – pe cale de disparitie ca si capra neagra... Uni pleaca, altii parasesc sistemul spre marea usurare a lui gabita oprea si a marii lupoaice militare...

B. Greselile se vad usor daca se urmaresc “caile” indicate mai sus.

C. Solutiile... nu se intrevad. Deocamdata...

Inchei, cu o concluzie a colonelului Albu Mircea, un om exceptional, care am avut norocul si onoarea sa-mi fie comandant in primii ani de cariera, fost comandant de batalion de tancuri: “Simioane, muncirăm dăjaba”...
Pana atunci va fi si un 19 aprilie 2013. Sa reamintesc pentru cei care au uitat si sa spun pentru cei care nu stiu ca pe 19 aprilie 1919, Armata Romana a eliberat Beiusul si, condinuandu-si drumul glorios, a ajuns taman pana in Budapesta, unde au batut o opinca in poarta Parlamentului ungar. Gandindu-ma la repetabilitatea istoriei de ce n-ar incepe si beiusenii un drum glorios care sa se finalizeze cu baterea ori daca nu se poate (traim alte vremuri) macar cu aruncarea unei caschete in curtea Parlamentului roman. 
Mai stii?

Duminica,  07.04.2013

Simion Suciu