Toate acestea poartă un nume sau ce-am avut si... ce-am pierdut?

 de Ilie BATCA

Toate acestea poartă un nume...
Dacă Băsescu nu ar fi existat, el ar fi trebuit inventat! Pentru că, dacă nu ar fi existat el, Emil Boc nu ar fi fost niciodată prim-ministru. Şi dacă Boc nu ar fi fost prim-ministru, Gabriel Oprea nu ar fi ajuns ministru la Apărăre. Fără Oprea ministru al Apărării, Băsescu şi Boc nu ar fi reuşit să finalizeze în vecii vecilor reducerea, reajustarea, recolerarea, rebotezarea, reaşezarea şi toate celelalte re-uri care privesc pensiile militare, treabă pe care fostul şef al bucătarilor şi chelnerilor din Armata Română a rezolvat-o dintr-un condei şi jumătate, doborând toate recordurile în domeniu. Pentru că nimeni altcineva din lumea asta, în afara înstelatului Oprea, bineînţeles, nu ar fi putut să termine în doar şase luni ceea ce alţii nu ar fi reuşit în 15 ani.
Şi dacă Oprea nu ar fi rezolvat în şase luni toate re-urile legate de pensiile militare, nu ar mai fost astăzi pensii care au crescut fără acte doveditoare, iar altele nu ar fi beneficiat de creşteri în baza unor documente nelegale. Şi dacă nu ar fi fost şi astfel de pensii „umflate”, bugetul de pensii pentru Ministerul Apărării nu ar mai fi crescut în 2012, faţă de 2011, cu 9% (însumând aproape 2,47 miliarde de lei), pentru cel al Ministerului de Interne nu ar mai fi fost nevoie de1,62 miliarde de lei (aproximativ 5%) şi nici pentru SRI nu s-ar mai fi dat în plus peste 325 milioane de lei. Şi nici statul nu ar mai fi trebuit să plătească 200.000 de lei instituţiilor abilitate care, în urma auditului, urmează să stabilească vinovaţii.
Dar, mai ales, Victor Ponta nu s-ar mai fi dat acum de ceasul morţii să găsească 110 milioane de lei pentru a-i plăti, în cazul că se va adopta legea, militarilor ale căror pensii au fost diminuate în mod abuziv. Dacă toate acestea nu s-ar fi întâmplat, poate ar fi fost linişte în USL. Dar, dacă s-ar fi vrut linişte în USL, de ce ar mai fi trebuit inventat Băsescu?

Preluare Facebook:https://www.facebook.com/ilie.batca?fref=ts

Armata, între patriotism şi regulamente

 Scris de : Teodor Seran

Se   spune   că  uneori, puţină  nebunie  poate   să  biruiască  puterea   şi  slava. Singura   condiţie   necesară  este  ca  acest  lucru   să  se  întâmple   la  momentul  oportun, pentru  a duce  la  un  rezultat  maxim, cu urmări pozitive  remarcabile.

Cei care  au  ascultat discursul locotenentului Alexandru  Gheorghe din  Piaţa  Universităţii s-au împărţit în două  tabere  inegale : cea  a  exaltaţilor  şi  cealaltă  a  scepticilor. Cei  mai  mulţi  au  proslăvit  prestaţia  tânărului  ofiţer, categorisită  drept  un act  de  mare  curaj, un  exemplu  de  comportament  civic  sau  o  mostră  autentică de  patriotism. 99,99%  dintre  cei  care  se  pronunţă nu  cunosc  ad-  literam  regulamentele militare, pe  care  un  ofiţer  care  a  rostit  jurământul militar, este obligat să  le respecte  toată  viaţa. Pe  de  altă  parte,  este  adevărat  că  mesajul transmis  prin  acest  gest  fără  precedent  pentru  breasla  militarilor, crează  un sentiment de  emoţie  profundă  în mentalul  colectiv, în  momentele  de mare  frământare  socială  pe  care  le  traversăm.
Puterea  exemplului oferit  de acest  tânăr  este  copleşitoare  si duce la naşterea  unor  circumstanţe  atenuante în  judecarea  acestei  fapte. S-a  născut  astfel  întrebarea: cine  poartă  responsabilitatea  apariţiei  unei  astfel  de gest ? Tânărul  locotenent care  a  încălcat  flagrant  regulamentele  militare, clamând  apărarea  cetăţenilor  ieşiţi  în  stradă sau  manifestanţii, care  au  creat vreme  de  zece  zile  impresia  că ordinea  de  drept s-a  clătinat  şi  este  gata  să  se  prăbuşească? Niciuna dintre aceste ipoteze nu poate constitui singura  cauză a apariţiei unui ofiţer activ al Armatei Române, îmbrăcat în ţinută militară, în mijlocul mulţimii revoltate din Piaţa Universităţii.
Marii vinovaţi sunt actualii guvernanţi care  au adus societatea în starea de manifestare a unor spasme sociale neobişnuite. Marele  necaz îl  reprezintă faptul că această mare vină  nu poate fi încadrată într-un anumit tip de infracţiune, ea fiind doar de natură morală. De aceea, nimeni nu  îi va  judeca  pe  guvernanţi pentru răul făcut, atunci când vor pleca de la guvernare. În schimb, în mod  implacabil, locotenentul considerat curajos, va fi  judecat conform regulamentelor  militare şi va fi trecut în rezervă fără drept de apel. Decizia defavorabilă luată împotriva  locotenentului, nu poate fi contestată de nimeni : nici de către viitoarea « victimă », nici de către societatea  civilă.
Alexandru Gheorghe va trebui să îşi accepte cu bărbăţie pedeapsa, pentru că o merită. O eventuală minimalizare sau ducere  în derizoriu a acestui caz nu ar aduce niciun serviciu democraţiei şi ordinii de  drept. Să îl admirăm sau să îl condamnăm pe acest om ? Şi, şi. Trebuie admirat pentru nobleţea mesajului şi în acelaşi timp condamnat pentru faptul că a destructurat prin gestul lui ordinea  de drept. Din acest punct de vedere el nu ar trebui să constituie un exemplu sau să fie admirat. În acelaşi timp, paradoxal, în mentalul tinerilor, el va fi probabil considerat un exemplu de atitudine civică şi că va constitui un anumit gen de catalizator. Acest caz, poate fi considerat amar sau dulce, în funcţie de tabăra din interiorul căreia judecăm cazul. Tabăra entuziaştilor sau cea a scepticilor neîncrezători în puterea acestor  gesturi. Unii  îi prevăd locotenentului un viitor  strălucit în Armata Română, alţii îl văd deja şomer  pe  străzile din Câmpia  Turzii.
Există şi o variantă super-optimistă, o fabulaţie, cu conotaţie de basm: după eventuala venire  la putere a USL-ului, tânărul locotenent va fi rechemat en fanfare în rândurileArmatei şi ridicat la gradul de maior, pentru excepţionalele servicii aduse Patriei. Ipoteza este realizabilă şi este posibil să îl revedem peste  un timp în postura de erou naţional. Să nu uităm că de fiecare dată, toate basmele se  termină frumos.

DEMOCRAȚIE ÎN ZECE PAȘI

de Sisak Emeric

Vă rog să nu mai ieşiţi în stradă şi să nu mai manifestaţi împotriva puterii si a preşedintelui.
Ei nu sunt vinovaţi cu nimic pentru sărăcia cruntă în care ne zbatem, pentru relele de zi cu zi şi pentru toate lucrurile pe care i le imputaţi.
Domnul preşedinte Traian Băsescu nu are nici o vină.
Domnul premier Emil Boc nu are nici o vină.
Doamna ministru Elena Udrea nu are nici o vină.
Nici ceilalţi membrii ai coaliţiei de la putere nu se fac vinovaţi de nimic.
PENTRU TOATE ACESTE SUN VINOVAT EU ŞI NUMAI EU !
Sunt vinovat pentru că m-am născut şi am reuşit să trăiesc 55 de ani.
Sunt vinovat, că respir, că zâmbesc, că visez.
Sunt vinovat fiindcă mănânc de trei ori pe zi.
Sunt vinovat pentru că am frigider, masină de spălat, aragaz, becuri în toate camerele, televizor, calculator şi internet.
Sunt vinovat pentru că consum curent, gaz metan, apă şi uneori câte o bere.
Sunt vinovat pentru că folosesc săpun şi detergenţi pentru igiena casnică şi personală.
Sunt vinovat că îmi place măcar o dată în săptămână ies în oraş cu soţia să ne deconectăm.
Sunt vinovat că bolnav fiind, insist să mă tratez în România şi nu plec urgent la Viena la spital.
Sunt vinovat că îmi cumpăr haine de la second hand măcar de două ori pe an, iar pantofi mult mai rar şi nu îi duc la pingelit.
Sunt vinovat că am o rablă de maşină veche de 20 de ani şi din această cauză s-a introdus taxa auto nesimţită.
Sunt vinovat şi pentru cele patru anotimpuri, pentru că soarele răsare şi apune şi pentru că s-au născut şi au trăit, Burebista, Decebal, Mihai, Ştefan, Brâncoveanu, Cuza precum şi Eminescu, Creangă, Arghezi, Labis şi Nichita.
Sunt vinovat că patria mea nu se cheamă Canada, SUA ori Australia.
Şi mai sunt vinovat de alte multe pe care nu le mai enumăr.
În consecinţă vă rog să lăsaţi în pace puterea, preşedenţia, guvernul.
Mă puteţi huidui pe mine şi mă puteţi acuza deschis.
Vă promit că am să îmi dau demisia în mod onorabil.




”LUAȚI SAITUL DE CULTURĂ ȘI BĂGAȚI-L ÎN DUBĂ!”

O ZI DIN VIAŢA MEA

Ieri a fost 25 octombrie - pentru majoritatea românilor semnificând Ziua Armatei României. Tot ieri Regele Mihai I al României şi-a sărbătorit ziua de naştere. Două aniversări - una stabilită de lege şi a doua de Dumnezeu (nimeni nu-şi poate stabili sau alege ziua de naştere).
Răcit - cobză fiind, nepermiţându-mi să ies din casă, am urmărit ambele sărbători la tv şi pe net. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit pe primul-ministru al României spunând:

 "Toţi românii ştiu că ultima brazdă de pământ românesc a fost eliberată cu jertfa armatei române, aici, la Carei, în 25 octombrie 1945." 

La început am zis că nu am auzit eu bine dar m-am convins de contrariu, urmărind jurnalele de actualităţi. 

Doamne, în ce ţară trăim? De când mă ştiu nu mi s-a întâmplat să asist la o gafă de asemenea proporţii. Întreb şi eu - ce legitimitate are o persoană, chiar prim-ministru al unei ţări, să vorbească despre un act istoric cînd nici măcar nu ştie în ce dată a avut loc?
Citez din Gazeta de Nord - Vest (http://www.gazetanord-vest.ro/2011/10/25/ziua-armatei-cu-premierul-boc/):

"Ardealul de Nord, eliberat un an mai târziu?!

Ultimul discurs i-a aparţinut premierului Boc, care a ţinut să felicite toţi membrii  armatei române, subliniind rolul major pe care soldaţii români l-au avut de-a lungul istoriei. Totuşi, Emil Boc a greşit anul eliberării Ardealului de Nord, precizând în loc de anul 1944, anul 1945. “Este o mare onoare pentru mine să fiu astăzi aici într-o zi atât de importantă pentru poporul român, pentru cei care îmbracă haina militară. Niciun moment din istoria României nu ar fi fost posibil fără implicarea şi contribuţia armatei. Cele mai importante realizări ale poporului român sunt legate de armata română. Câştigarea în 1877 a Independenţei de Stat a României, realizarea Marii Uniri, în 1918, ca urmare a jertfei armatei române în Primul Război Mondial, recâştigarea Ardealului de Nord în urma celui de-al Doilea Război Mondial, sunt toate împliniri ale poporului român, care nu ar fi fost posibile fără armata română. Unde putea fi mai bine sărbătorită Ziua Armatei Române, astăzi, 25 octombrie, decât aici, la Carei? Toţi românii ştiu că ultima brazdă de pământ românesc a fost eliberată cu jertfa armatei române, aici, la Carei, în 25 octombrie 1945. Aici, practic, românii au arătat prin armată că ştiu să îşi preţuiască istoria, ştiu pentru că sunt fiu al Ardealului”, a declarat primul ministru Emil Boc. Acesta s-a corectat ulterior în privinţa anului eliberării Ardealului de Nord, care este 1944. Şeful Guvernului a mai ţinut să precizeze în discursul său că România are în acest moment cel mai înalt grad de securitate militară din istoria sa."

Impardonabil, domnule prim-ministru! Impardonabil! Bunicii mei, unul căzut la Cotul Donului şi celălalt, în ultimele zile de război, lăsând orfani pe mama mea de 9 ani şi tatăl meu de 15 ani se răsucesc în mormânt. Vorbiţi de Armata României, cea pe care aţi terfelit-o pe la toate posturile de radio şi televiziune, de veteranii pe care îi umiliţi şi pe care, puţini câţi mai sunt, îi "onoraţi" cu reducerea pensiilor, despre activii şi rezerviştii de azi, cărora le diminuaţi sistematic soldele şi pensiile. Nu ştiţi despre ce vorbiţi dar... vorbiţi.

Cu gustul amar al sărbătorii ratate am aşteptat discursul MS Regele Mihai I.

Ultima dată l-am văzut pe Rege în Beiuş, în 2007. Venise să viziteze oraşul la invitaţia primarului Odobasianu. Nu mică mi-a fost mirarea cînd l-am văzut coborând de la volanul limuzinei regale. Nefiind un adept al monarhiei dar şi influenţat de "învăţamintele" din şcolile urmate, am rămas uimit de nobleţea şi echilibrul degajate de familia regală. 

Discursul în faţa Parlamentului României m-a impresionat. Atât de firesc, pe înţelesul oricui, sincer, realist, motivant:

"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

Ultima frază m-a impresionat profund: "Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri."

Ce-o să le dăm copiilor noştri atunci când va veni scadenţa? Cum o să le explicăm că am primit o ţară la cheie şi le returnăm un morman de moloz. Cum o să le justificăm faptul că tot ce am construit într-o viaţă nu mai este? Ce le vom spune? 

Întrebări retorice...

N-am apucat să mă dezmeticesc bine şi a sosit seara, concertul de gală. Aceeaşi senzaţie de echilibru şi bun simţ. Am uitat că mai-marii României (Băsescu, Boc, Anastase, et.comp. ba chiar şi Patriarhul ) au tratat cu indiferenţă acest eveniment unic şi de importanţă istorică şi, nu-mi explic de ce,  pentru prima dată în ultimii ani,câteva ore am avut senzaţia că trăiesc normal...

Îmi venea să spun, şi o spun public, precum unul dintre oştenii lui Mihai Viteazul:

SĂ NE TRĂIEŞTI, MĂRIA TA!

Mesajul care va fi transmis de SCMD Presedintelui Romaniei, luni, 30 mai a.c., cu ocazia mitingului desfasurat cu incepere de la ora 11.00, la Monumentul Leul

Scrisoare deschisa

Fostului nostru comandant,

Presedintele Romaniei,

Domnul Traian Basescu

Domnule Presedinte,

In repetate randuri, SCMD v-a atentionat asupra gravului dezechilibru intervenit intre puterile statului, asupra faptului ca Executivul isi permite sa anihileze Puterea judecatoreasca si Legislativul, rezultatul fiind aparitia unor ordonante de urgenta si legi discriminatorii pe care noi le-am numit legi ale genocidului, subminarii economiei nationale si dezagregarii Romaniei ca Stat.

Sunt legi nu numai anticonstitutionale si antieuropene, dar care se opun si oricarui principiu de drept, vizand rapirea unor drepturi fundamentale tuturor categoriilor socioprofesionale, dar, in primul rand militarilor:

• Dreptul la munca
• Dreptul la proprietate (grad si renta)
• Dreptul la sanatate, invatamant, cultura
• Dreptul la o batranete linistita
• Dreptul la viata.

In repetate randuri, SCMD v-a solicitat interventia in sensul determinarii abrogarii legilor 329/2009, 119 si 263/2010, OUG 1/2011, a Legii 1/2011 si a Codului neoiobagist al Muncii. In fapt, va atentionam ca, astazi, o astfel de abrogare se impune, deoarece:

1. OUG 1/2011 urmeaza sa fie votata ca lege in decada 1-10 iunie a.c., or, in circa 618 actiuni in justitie SCMD a obtinut hotarari ale tribunalelor ca aceasta Ordonanta este fara obiect deoarece isi propune sa “”revizuiasca”” niste decizii ilegale de pensie emise in perioada de suspendare a HG 735/2010, deci nule de drept. Daca promulgati o lege fara obiect, va umpleti de ridicul.
2. “”Legea politistilor”” a fost respinsa in Camera Deputatilor, or Executivul se pregateste sa sfideze Legislativul, transpunand ilegal in practica proiectul de “”reforma”” prin disponibilizarea a 19 000 de cadre de la MAI, cu ajutorul Ministerului de Finante. Daca acceptati acest lucru, va faceti vinovat de complicitate.
3. Urmare a vidului legislativ creat de insistenta in prostie a Guvernului Boc, actuale cadre de la MAI si MapN sunt trecute in rezerva la 50-55 de ani, fara drept de pensie, pana la 60-63 sau 65 de ani, sau cu un ajutor de somaj calculat in baza defunctei HG 735 si botezat “”Decizie provizorie””. Daca nu stopati aceasta practica va faceti vinovat de complicitate sau, daca Guvernul arunca totul in sarcina dumneavoastra, ca de obicei, de instigare la genocid.
4. Tot ca urmare a vidului legislativ, militarii angajati pe baza de contract, sunt aruncati pe piata muncii la 45 de ani, fara drept de ajutor de somaj, fara drept de pensie anticipata, fara recunoasterea stagiului si calificarilor obtinute in Armata Romana, Legea 51/2010 fiind practic anulata de Legea 263/2010.

In aceasta situatie revenim , domnule presedinte, insistand sa recomandati marionetelor dvs. din Guvernul Boc sa actioneze pentru abrogarea legilor amintite. Doar prorogarea legilor 164/2001, 179/2004 si 51/2010 poate duce la reintrarea Romaniei, din punct de vedere legislativ in normalitate.

Ca militari, insistam, domnule presedinte, sa luati in baza Constitutiei Romaniei, masurile care se impun, vizand arestarea si deferirea lor justitiei, sub acuza de inalta tradare, pentru toti cei ce conspira la dezintegrarea statului roman, incepand cu tradatorul Laszlo Tokes, care-si datoreaza pozitia pentru crearea de consulate ale asa zisului “”Tinut Secuiesc””, exclusiv dvs. si deficitarei dvs. gandiri in materie de politica interna si externa si terminand cu ultimul complice-executant la transpunerea in practica a himerei masonice numita “”Regatul Coroanei Sf. Stefan””, Csibi Barna.

In caz contrar, ne vedem obligati, domnule presedinte, sa actionam si pe mai departe, conform misiunii trasate noua de Art. 118, al 1 din Constitutia Romaniei.

Honor et Patria! Vae victis!

Fara respect si fara stima,

Dar cu reala ingrijorare pentru viitorul Romaniei,

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

CE-AŢI FĂCUT CU ROMÂNIA MEA?

M-am născut, ca orice copil de la poalele Vlădesei, într-un colţ de rai, ferit de patimile şi răutăţile lumii. Am crescut într-o familie de mineri, am avut norocul să urmez o şcoală cu dascăli deosebiţi de la care am învăţat carte dar şi să fiu corect, cinstit, să-mi iubesc ţara, să fiu loial şi nepărtinitor, să respect persoanele în vârstă, să fiu harnic şi multe altele, la fel ca toţi copii din acea vreme.

Am străbătut la pas Munţii Bihorului, am intrat în cele mai periculoase văgăuni din munte, am băut apă din urmă de copită de cal, am mâncat porumb de furat, fript seara la un foc de găteje, am jucat fotbal desculţ, am primit o pereche de bocanci de Crăciun, o pereche de pantofi de Paşti şi o pereche de tenişi cînd se termina şcoala, ca toţi copii de vârsta mea şi eram fericit.

Pe atunci nu ştiam de Cola, apă plată, de adidaşi, calculatoare sau alte minuni ale tehnicii – aveam un radio „Bucureşti 500” la care ascultam meciurile duminica şi teatru radiofonic seara, mai apoi, prin clasa a V a, tata a adus un televizor, primeam odată pe săptămână 50 de bani să merg la matineu, la cinematograf, ca toţi copii de vârsta mea şi eram fericit.

Am făcut liceul, armata, şcoala militară, am jurat „să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii”, am primit doi epoleţi cu grade, m-am îndrăgostit, mi-am întemeiat o familie, am fost la „munci” ca toţi ofiţerii de vârsta mea şi eram fericit.

Am stat la coadă la lapte, la pâine, la ulei, de carne nu mai vorbesc – cumpăram câte două calupuri de salam de vară din 13 Septembrie de fiecare data când plecam acasă, la Oradea – mă uitam două ore la programul tv, îl înjuram pe Ceauşescu dimineaţa, la prânz şi seara, chiar şi în intervalele dintre, la fel ca toţi românii dar eram fericit.

A venit revoluţia(?) din 1989 şi am crezut că va fi mai bine, am păzit luni întregi cazarma, ca toţi militarii, ca să poată face mic trafic în Ungaria toţi şmecherii, am votat „liber”, am asistat neputincios la distrugerea economiei naţionale, mi-am primit „a treia cizmă” că trebuiau reduse efectivele militare, am semnat cu mâna mea că accept să ies la pensie (altă alternativă era demisia), am încheiat un contract de muncă cu statul şi, oarecum era bine, ca la tot românul.

Între timp mi-a murit soţia de o boală necruţătoare, rămânând singur cu doi copii mici, i-am crescut cum am putut, mi-am refăcut familia şi când să ridic şi eu ochii, hop, mă trezesc dat afară din serviciu pentru că aveam pensia mai mare cu două sute de lei.

Şi atunci n-am mai rezistat, ca mai toţi românii, mi-am ieşit din fire şi am strigat: „Scârnăviilor, ce-aţi făcut cu viaţa mea? Ce-aţi făcut cu România mea? Nu mai aveţi de unde fura şi umblaţi prin buzunrele mele? De unde să vă dau, mă? De unde să vă dau că mi-aţi luat aproape tot?”

Scriu asta în momentele în care Angela Merkel vizitează România şi mă gândesc cu groază dacă mâine dimineaţă, când mă voi trezi, Ţara mea se va mai numi România...

Şi atunci, mă apuc şi urlu: „Ce-aţi făcut cu România mea, nenorociţilor?”

Simion Suciu

Scurt bilant al activitatii SCMD in perioada 01.10.2009 - 15.03.2010

Scurt bilant al activitatii SCMD in perioada 01.10.2009 - 15.03.2010

1. Organizare:

• Constituirea si legitimarea a 37 de filiale (6 in Bucuresti)

• Pregatirea constituirii altor 24 de filiale (2 in Bucuresti) - in curs de legitimare

• Organizarea activitatii Secretariatului, elaborarea si emiterea documentelor necesare inscrierii in sindicat si legitimarii filialelor; tiparirea legitimatiilor de membru de sindicat , confectionarea stampilelor filialelor

• Realizarea unui site de Internet (blog) al SCMD, cu pagini destinate filialelor

• Traducerea si adaptarea modelului de ROF (Regulamentul de Organizare si Functionare), care va fi postat pe site pt a fi completat de filiale

• Organizarea colaborarii filialelor din acelasi judet sau din judete apropiate

2. Economic:

• Declansarea actiunii de depistare in Bucuresti si judete, si realizarea repertoriului proprietatilor abuziv instrainate ale militarilor, rezultate din contributii ale ofiterilor si subofiterilor, donatii ale militarilor, donatii regale, etc. in vederea recuperarii lor de catre ministerele de resort si trecerii in custodia SCMD pentru organizarea de asezaminte de sanatate si baze de odihna si tratament pentru militarii in rezerva si in retragere

• Sprijinirea financiara a organizarii activitatii filialelor prin cooperarea in domeniu a secretarilor acestora cu vicepresedintele trezorier

3. Juridic:

• Strangerea probelor si alcatuirea actiunilor in vederea chemarii in justitie a numitilor Emil Boc si Mihai Seitan pentru discriminarea categoriei socioprofesionale a militarilor, insulta si calomnie

• Strangerea probelor si intocmirea actiunii in vederea obtinerii prin justitie a restituirii sumelor abuziv retinute prin impozitare din salariile compensatorii atribuite tuturor categoriilor de militari trecuti in rezerva anticipat

• Strangerea probelor si intocmirea actiunii pentru impunerea respectarii dreptului la asistenta medicala gratuita pentru toate categoriile de militari, restituirea sumelor abuziv incasate in ultimii 3 ani din pensii si salarii drept contributie pentru sanatate, renuntarea la abuzivul sistem al “coplatii” si pedepsirea vinovatilor

4. Actiuni in derulare:

a) Impotriva consecintelor Legii 329/2009:

• Elaborarea si inscrierea la Senat in regim de urgenta a initiativelor legislative nr. 591/24.11.2009 si 592/25.11.2009 privind abrogarea art. 17-26 din Lege, reincadrarea in munca si acordarea de reparatii financiare celor prejudiciati; s-a obtinut sustinerea de catre o majoritate parlamentara si de catre comisiile Senatului, urmand a fi supuse votului in plen in cursul acestei luni

• Deschiderea actiunii in justitie prin dosarele inscrise la TMB 49689/3/2009 si 49780/3/2009, actiuni in civil solicitand recunoasterea existentei neconcordantei intre legislatia europeana si cea interna si amendarea vinovatilor, cu amenda in cuantum zilnic in favoarea sindicatului pana la reglementarea printr-o noua lege a situatiei. Ne aflam in faza finala urmand ca in caz de pronuntare impotriva sindicatului (fapt absolut improbabil) sau derobare de raspundere, sa mergem la CEDO.

b) Impotriva Legii sistemului unitar de pensii si a ofensivei imagologice si psihologice declansata impotriva militarilor :

• s-au elaborate documentare si nota de protest privind situatia reala a pensiilor militare, drepturile si privatiunile militarilor, trimise tuturor mijloacelor media si parlamentarilor.

• S-a sustinut si se sustine necesitatea legilor ocupationale separate, mentinerea legilor 164/2001 si 179/2004 ca legi elaborate in baza negocierilor de aderare a Romaniei la NATO si UE.

• S-au purtat discutii in cadrul grupurilor parlamentare, comisiilor din Senat si prin filiale cu senatorii si deputatii din judete, demonstrandu-se caracterul anticonstitutional, antiNATO, antiUE, si lovirea de nulitate a legii Boc-Seitan-Sarbu

• S-au purtat discutii in acelasi sens cu ministrii muncii, apararii, administratiei si internelor

• La initiativa Filialei 1 Bacau s-a solicitat si sprijinul BOR

• In ceea ce priveste campania mediatica, au fost informate toate mijloacele media prin comunicate si documentare, si s-au desfasurat actiuni de contracarare imagologica la Realitatea TV, B1 TV, PRO TV, Antena 3, TVR 2, TVRMC, TVRME si posturile locale judetene

5. In privinta relatiilor cu ONG-urile militare si alte ONG-uri:

• SCMD poarta tratative in vederea integrarii ca filiale a Asociatiei Nationale a Magistratilor Pensionari, Asociatiei Diplomatilor Profesionisti, ROMIL si Asociatiei Avram Iancu de la Oradea.

• In ceea ce priveste relatia cu ANCMRR, Federatia Militarilor din Romania si alte ONG-uri ale militarilor in rezerva si in retragere, SCMD le va acorda tot sprijinul in masura in care acestea nu vor atrage militarii in aventuri politice.

6. Succese de ultima ora:

• SCMD a contribuit prin campanie mediatica si lobby in Parlament la recunoasterea prin lege a calitatii de militar militarilor angajati pe baza de contract

• Constatand insa caracterul manipulator, de amanare a reparatiilor cu cinci ani si atragere a MAC-ilor intr-o aventura politica, a legii mentionate, aflata in faza de promulgare, SCMD va milita pentru recunoasterea imediata a calitatii de VETERANI (din Angola, Iraq, Afganistan, etc) a MAC-ilor

7. In acest moment SCMD se afla in faza inaintata de patrundere pe cale federativa in comunitatea Federatiei Europene a Muncii.

Honor et Patria! Vae victis!

SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

duminică, 14 martie 2010
PROTEST
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) protesteaza fata de modul in care Primul Ministru al Romaniei, domnul EMIL BOC, intelege sa gestioneze situatia sociala critica a tarii.

Mergand pe aceleasi cai batatorite ale contrapunerii si invrajbirii diverselor categorii sociale, ale cultivarii urii dintre acestea, dar si a atacului la institutia de baza a democratiei – Parlamentul, in ziua de 12 martie a.c., in desconsiderare totala fata de problemele grave, dureroase, de disperare ale sindicalistilor de la Cartel Alfa, care pichetau Guvernul, dl. EMIL BOC ii indeamna pe acestia sa mearga la Parlament pentru a solicita votarea de legi impotriva “”privilegiatilor””.

Este o actiune clara de dubla instigare a unei multimi de oameni impotriva semenilor lor si, in acelasi timp, asupra unei institutii fundamentale a statului, actiune pentru care intr-o tara cu adevarat democratica organele in drept s-ar autosesiza.

Apreciem ca acesta este singurul lucru la care se pricepe acest personaj hilar, sinistru pentru istoria Romaniei, fapt dovedit din plin de vocabularul sau limitat si prin actiunile sale pe timp de 1 an si 3 luni de cand se afla in fruntea unui Guvern pus numai in slujba clientelei cu adevarat privilegiata, dar cu performanta economica zero si cu mana mereu intinsa la Fondul Monetar International.
Mare blestem pe acest popor!...

SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE,
Comitetul Director


POST SCRIPTUM:
Protestul a fost exprimat si de catre domnul VALERIU PRICINA, Vicepresedinte al SCMD, la postul REALITATEA TV, in emisiunea “”Realitatea Zilei”” din seara zilei de 12 martie a.c., avand ca realizator pe Dl. Razvan Dumitrescu.

SCURTĂ RADIOGRAFIE A RĂZBOIULUI PENSIILOR

Disperaţi că vistieria ţării e goală, văzându-se în imposibilitatea de a achita obligaţiile statului către cetăţeni, nu mai vorbesc de onorarea promisiunilor electorale, premierul Boc şi echipa sa sunt puşi pe fapte mari – desfiinţarea pensiilor speciale (nesimţite), printre acestea figurând şi pensiile militarilor. Spun dânşii că aşa ar face o economie de nu ştiu cîte milioane de euro la bugetul de stat. Aburindu-ne cu tot soiul de calcule, „după o aritmetică la care numai ei îi ştiu logica”, cum auzeam mai deunăzi la televizor, împart cu dărnicie ură şi dezmembrare între diferite segmente sociale, proclamându-se sus şi tare în binefăcători ai omului de rând, adevăraţi haiduci care iau de la bogaţi şi dau la săraci. Adevărul e că iau de la toţi. Conform ultimului proiect al Legii unice a pensiilor toate pensiile vor fi recalculate iar la un studiu mai atent se poate observa că toate pensiile vor scădea, ceea ce este foarte grav pentru pensionari, deoarece la marea majoritate a acestora pensia este singura sursă de venit. Ba mai mult, Boc afirmă că legea va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2011 dar în textul legii scrie că prevederile acesteia se aplică la trei zile după publicarea în Monitorul Oficial. Tot Boc afirmă că se vor micşora doar pensiile peste 3000 lei dar din lege rezultă că se vor micşora toate şi încă destul de bine. Pe cine să crezi?
În contrapartidă, de câteva săptămâni mass-media românească şi nu numai vuieşte de protestele reprezentanţilor tuturor categoriilor de pensionari, inclusiv a pensionarilor militari care solicită păstrarea Legii 164/2001 privind pensiile militare. Asistăm aşadar la un adevărat război media între cei care sunt pentru respectarea Constituţiei şi cei care vor să-i eludeze anumite prevederi, dorind cu ardoare stârpirea pensiilor nesimţite.
În altă ordine de idei, noua lege a pensiilor prevede recalcularea acestora după principiul contributivităţii. Greu cuvânt, chiar şi Înălţimea Sa dl. Boc, cu toată viteza de vorbire caracteristică şcolarului care şi-a învăţat temeinic lecţia, se mai încurcă uneori când trebuie să îl pronunţe. Care contributivitate?
De la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cînd au fost înfiinţate pensiile militare de stat şi până în zilele noastre, pensiile militare nu au făcut parte dintr-un sistem contributiv de pensii, fiind finanţate integral şi permanent de la bugetul de stat (caracter tradiţional şi non-contributiv; vezi Decretul 141/1967; Decretul 214/1977, Legea 164/2001), altfel spus, în toată istoria sistemului pensiilor militare din România nici cadrele militare şi nici sistemele din care acestea au făcut parte nu plătit vreo contribuţie la fondul de pensii, cu excepţia contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară. Şi atunci cum o să le recalculeze corect măriile lor Boc şi Şeitan? O să facă o medie aritmetică între speranţa de viaţă, cuantumul pensiei şi numărul de la bocanc al pensionarului? Cei cu numere mici iau mai mult, cei cu numere mari sunt “nesimţiţi”? Dar cei ce au efectuat stagiul militar ştiu bine că în armată numărul de la bocanc este “secret militar”. Cum o să descifreze “secretele” la 81.772 pensionari? Mă rog, poate mai puţin, că au mai murit câţiva din 2009 încoace. Mai mor şi activi, prin Irak, prin Afganistan, unde se duc “voluntari” şi pe perioada cât sunt în război nu fac parte din personalul M.Ap. N. Cu ăştia nu-i problemă, îi plăteşte Sfântul Petru din geanta cea mare în care duce salariile sfinţilor…
Asta e! Destul cu vorbăria.
La re… calculare!

Simion Suciu 1980 Tc.