Realitati paralele ?

Basescu for ever? (Lamentatiile unui alegator)

Am vibrat din toata fiinta mea, vazand, in primavara lui 2012, doi barbati tineri, frumosi, aparent prieteni, hotarati sa ne scape de cosmarul Basescu. Si asa a si fost - a urmat referendumul, 7400000 de romani i-au spus "eject" lui base dar... surpriza - dupa multe declaratii contradictorii, dupa jalbe mincinoase la curtile europene, iata - Base mai triumfator ca niciodata "ne-a ciuruit" din nou.
Cu toate acestea, cu car, cu mar, mai in car, mai in teleguta, USL-ul a reusit, in parte, sa indrepte nedreptatile tristului boc. Nu-i nimic, e bine si asa, decat de loc, a spus romanul si si-a vazut de treaba lui, mai taind de la benzina, mai taind de la cablu, telefon, carne, tigari si multe, multe altele. 
Iata-ne in 2014. Cand credeam ca toate incep sa se miste, iacata, apare un "ciolan". Si unde-i ciolan e si bataie. Asa ca dragii mei PNL-isti, pe care cu inima deschisa i-am votat, anunta ca participa singuri la europerlamentare. In replica, apare USD. Incep sa scartaie oarece osii prin ministerele liberale si ne trezim cu un val de demisii, mai cu voie, mai fara de voie. Se propune la Interne Klaus Johannis. Ok, de acord toata lumea dar...

Mai mult

Toate acestea poartă un nume sau ce-am avut si... ce-am pierdut?

 de Ilie BATCA

Toate acestea poartă un nume...
Dacă Băsescu nu ar fi existat, el ar fi trebuit inventat! Pentru că, dacă nu ar fi existat el, Emil Boc nu ar fi fost niciodată prim-ministru. Şi dacă Boc nu ar fi fost prim-ministru, Gabriel Oprea nu ar fi ajuns ministru la Apărăre. Fără Oprea ministru al Apărării, Băsescu şi Boc nu ar fi reuşit să finalizeze în vecii vecilor reducerea, reajustarea, recolerarea, rebotezarea, reaşezarea şi toate celelalte re-uri care privesc pensiile militare, treabă pe care fostul şef al bucătarilor şi chelnerilor din Armata Română a rezolvat-o dintr-un condei şi jumătate, doborând toate recordurile în domeniu. Pentru că nimeni altcineva din lumea asta, în afara înstelatului Oprea, bineînţeles, nu ar fi putut să termine în doar şase luni ceea ce alţii nu ar fi reuşit în 15 ani.
Şi dacă Oprea nu ar fi rezolvat în şase luni toate re-urile legate de pensiile militare, nu ar mai fost astăzi pensii care au crescut fără acte doveditoare, iar altele nu ar fi beneficiat de creşteri în baza unor documente nelegale. Şi dacă nu ar fi fost şi astfel de pensii „umflate”, bugetul de pensii pentru Ministerul Apărării nu ar mai fi crescut în 2012, faţă de 2011, cu 9% (însumând aproape 2,47 miliarde de lei), pentru cel al Ministerului de Interne nu ar mai fi fost nevoie de1,62 miliarde de lei (aproximativ 5%) şi nici pentru SRI nu s-ar mai fi dat în plus peste 325 milioane de lei. Şi nici statul nu ar mai fi trebuit să plătească 200.000 de lei instituţiilor abilitate care, în urma auditului, urmează să stabilească vinovaţii.
Dar, mai ales, Victor Ponta nu s-ar mai fi dat acum de ceasul morţii să găsească 110 milioane de lei pentru a-i plăti, în cazul că se va adopta legea, militarilor ale căror pensii au fost diminuate în mod abuziv. Dacă toate acestea nu s-ar fi întâmplat, poate ar fi fost linişte în USL. Dar, dacă s-ar fi vrut linişte în USL, de ce ar mai fi trebuit inventat Băsescu?

Preluare Facebook:https://www.facebook.com/ilie.batca?fref=ts

Intrebari in ajun...

In ultima vreme postarile mele pe acest blog au fost putine. Si triste. De ce? Pentru ca nu am avut ce spune, asteptand sa spuna altii ca fac ceea ce au promis. 
In prima jumatate a lunii noiembrie am inceput sa scriu o postare - "Saptamana neagra" ar fi trebuit sa se numeasca. Reproduc cat am scris:

"A fost o săptămână neagră...

Ploaia de luni dimineaţa, cerul mohorât, parcă prevesteau ceva rău. Şi aşa a şi fost. Marţi dimineaţa primesc un telefon de la Oradea că a murit fostul meu coleg, atât la Oradea cât şi la Beiuş - col.r. Diaconu. Stupefacţie totală. Intru pe mail şi rămân siderat - aflu de decesul g-ral. r. Zăpor Ioan. Mai trece oleacă şi aflu de la Dragoş Icleanu că şi col.r. ing. Sbiera Gheorghe a plecat dintre noi. Şi încă nu ajunseseră la 60 de ani şi aveau şi pensiile tăiate. Ce să mai pot spune, doar era marţi şi 13? Las un gând bun pentru cei dispăruţi, plec a doua zi la muncă şi când ajung seara acasă - ştirea bombă: nu se revine la pensiile tăiate ba, mai mult, toate pensiile militare vor fi de maximum 350 lei.  Duminica dimineata, nici nu ma dezmeticisem bine, ma suna un coleg – „Vezi ca a murit azi-noapte mr.r. Nicolae Mateescu. Mai spre seara, ca sa le puna capac la toate, de pe blogul Filialei 1 Botoşani aflu despre decesul col.r. Vasile Gherghina." Pana aici am scris. Mai departe n-am avut putere, m-am blocat, evenimentele care s-au derulat mi-au taiat pofta de a mai scrie. Intre timp au mai plecat dintre noi col.(r) Ion Ursu de la Beius, fost comandant al garnizoanei dar si Col.(r) Victor Ionascu, vicepresedinte al SCMD. Murim pe banda rulanta fara sa-i pese cuiva desi noua ne-a pasat de toti si de toate, murim ingrosand detasamentul trecatorilor in nefiinta, spre satisfactia celor care bifeaza in registre "iesirea din sistem pe cale naturala", stiti la cine ma refer - madam generaleasa lupu.  Aseara, la ora tarzie, am primit o scrisoare...

Iata de ce ma simt nevoit in acest moment sa continui ce am inceput in noiembrie, folosind cuvintele unui bun si respectat prieten virtual - dl. Comandor Sorin Rabaea, un om, dupa parerea mea, de un echilibru si cu un spirit analitic deosebite. Am primit acceptul domniei sale de a publica scrisoarea pe care mi-a trimis-o, ii impartasesc opiniile si vi le inaintez si domniilor voastre spe luare la cunostinta si analiza: 

De la: Sorin Rabaea 
Către: "roarmy230@yahoogroups.com"  
Trimis: Sâmbătă, 22 Decembrie 2012 23:10:23 
Subiect: [roarmy230] De ce tace dl. DOBRITOIU?! Ce mai spune dl. DOGARU ?! 

"Buna seara, 
In aceasta dimineata, cu ocazia schimbului de stafeta de la Ministerul Apararii, am auzit scurte declaratii ale domnilor Dobritoiu si Dusa. Am realizat inca o data ca “aprecierile” unor politicieni la adresa armatei sunt doar vorbe goale care “dau bine” la momente festive. Dincolo de astfel de evenimente, suntem cu totii complicii unor ipocrizii “la nivel national” (oare cat imi va mai trebui sa-mi infrang speranta ca nu este totusi adevarat?). Nu mai suntem la vremea in care moralul trupei se tinea doar din vorbe si indemnuri. Oricum, vorbele (unele insotite de promisiuni) erau urmate de fapte ce nu ramaneau niciodata neonorate. La sfarsitul “razboiului”, in afara de o distinctie sau decoratie, militarul primea si recompensa materiala a participarii si/sau sacrificiului suprem. Astazi, dupa 23 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, armata, fie ea activa sau in rezerva, primeste blamul “lupilor tineri”, multi dintre ei fosti lucratori in structurile politice si/sau de represiune comuniste, iar altii, aflati atunci la varsta copilariei sau adolescentei, urmeaza cu sarg exemplul “inaintasilor”. Nefericirea multora dintre noi, a militarilor in rezerva si retragere, buna parte disponibilizati in baza OG7/1998 (ca o conditie a restructurarii armatei in vederea aderarii la Alianta Nord Atlantica – primul pas spre integrarea in Uniunea Europeana) ramane respectarea cuvantului dat, a onoarei. Aici nu suntem capabili de niciun compromis. Am fost batjocoriti in timpul guvernarilor basescu-boc-ungureanu, pe care le-am contestat pana la “capitulare”, si ne-am increzut in promisiunea “DREPTATE PANA LA CAPAT” sprijinind USL-ul ca singura alternativa credibila. Astazi, prin atitudinea domnului Victor Ponta, ni se da de inteles ca “Maurul si-a facut datoria, maurul trebuie sa plece”. Voi incerca sa-mi sustin afirmatiile prin cateva argumente. Majoritatea pensionarilor militari de astazi sunt cei care au participat doar la “pregatirea de lupta” din cadrul unitatii apartinatoare, dupa specificul fiecarei arme, sau, la “chemarea tarii”, au sprijinit marile proiecte de infrastuctura ale Romaniei socialiste (baraje, drumuri, constructii imobiliare, canale, minerit, etc.) sau au ajutat la culesul recoltei, la inundatii, cutremure, alunecari de teren, deblocari de drumuri, etc., si doar o parte a acestora au fost “la razboi” - in teatrele de operatiuni din Bosnia, Irak si Afganistan. Unii au fost chair in Angola sau Congo! La ce folos insa, atat pentru unii cat si pentru altii? Credeti ca daca astazi militarii (fortele active) sunt in Afganistan alaturi de aliatii nostri din NATO, iar maine aiurea – oriunde vor altii, sau raspund ordinului privind deszapezirea drumurilor si localitatilor Bucovinei, “poporul” din mintea si sufletul politicienilor va fi multumit ca nu au murit la datorie (!) pentru a merita, ei sau ai lor, pensia promisa in baza contractului avut cu statul roman? Incepand cu data de 1 mai a.c., atunci cand dl. Victor Ponta “s-a alaturat” protestului sindicalistilor militari - cei care au accelerat caderea structurilor parlamentare si guvernamentale sustinute de puterea basista - singura forta sindicala “vizibila” in spatial civic pana la motiunea de cenzura din 27 aprilie, promisiunile actualului prim-ministru privind indreptatrea nedreptatilor facute unor pensionari militari carora li s-a redus valoarea pensiei in urma recalcularii / revizuirii s-au “diluat” cu fiecare declaratie pe acest subiect. Pana la nominalizarea guvernului Ponta I, primul-ministru a facut promisiuni clare, corecte si deosebit de transante privind rezolvarea in prima urgenta a problematicii pensiilor militare diminuate in urma re/re … urmand de atunci declaratii mult mai “nuantate” pana cand acestea au disparut printe cuvinte atat in “Programul de Guvernare” cat si in discursul public (“E usor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Insirand cuvinte goale / Ce din coada au sa sune…”). Nu cred ca ma insel afirmand ca Premierul Ponta se arata deja deranjat atunci cand ii sunt adresate intrebari legate de aceasta promisiune neonorata. Angajamentul initial a fost ca pana la data alegerilor lucrurile se vor indrepta; apoi termenul a fost “prorogat” (sic!) pentru sfarsitul anului. Spre sfarsitul primului termen, “ajutorul” a venit de la “fratia” dintre Cotroceni si FMI, asa incat “subiectul” a fost amanat sine-die! By the Way: noul acord semnat de Premier cu locatarul de la Cotroceni (cu participarea nevinovata (sic!) a domnilor Antonescu si Dragnea) imi pare cea mai recenta dovada a faptului ca nu contam pentru acesti politicieni lipsiti de onoare. Dupa episodul cu UDMR-ul, urmat de anuntul numirii “reevaluatului” ca viceprim-ministru (vesnicul tradator “al interesului national”, un general cu 4 stele de valoarea celor de pe etichetele de cognac contrafacut, cu ordin de avansare citit la apelul bocancilor sau cand plantoanele sunt “manga” (garantat unul este mereu beat, fiind starea lui naturala!!!)), acest acord este “bomboana de pe coliva” romanilor, pregatita in ajunul Apocalipsei nationale, si servita de politicienii europeni care il sustin dezinteresat (sic!) pe neufragiat. Cum sa pot accepta ca nu am fost tras pe sfoara de dl. Victor-Viorel Ponta - de a carui cinste si bune intentii am inceput sa ma indoiesc inca din luna iunie a.c.? In ciuda banuielilor mele, am incercat sa-mi infranez neincrederea dand-o pe varsta si paranoia! Dupa realipirea de nasul “Clipici”, mi-am reamintit doua proverbe: “Cine se aseamana se aduna” si “Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti”. NO COMMENT! “Dl. Victor Ponta a primit candva supranumele de "Micul Titulescu". Si-a castigat acest apelativ datorita asemanarii fizice cu fostul mare diplomat roman. Nu stim daca si acum mai face cineva paralela intre el si emblematicul personaj al istoriei moderne romane, insa este cert ca Victor Ponta si-a pierdut mult din alura si prestanta cu care dadea impresia ca pleaca la drum, in urma cu cateva luni”. Ma intreb cat va mai dura pana cand Victor Ponta va trece de la “Micul Titulescu” la “Micul Dictator”. Mai nou, s-a lansat “ideea” ca pana la prabusirea structurii politice sustinute de guvernatorul cotrocenilor era doar o chestiune de timp, iar “contributia” celor din strada a fost nesemnificativa (fie ei sindicalisti militari sau manifestantii din Piata Universitatii). Mai repede decat ne-am fi gandit au fost uitati “romanii” care au votat USL-ul la alegerile locale din 10 iunie (altii decat membri, activisti sau militanti), dar si cei care au participat la referendumul de demitere al basescului din 29 iulie 2012. Cei 7,4 milioane de romani mai conteaza doar pentru statistici, puterea actuala fiind incapabila a recunoaste ca “poporul” a ales-o ca alternativa la un rau deja cunoscut. Roata se invarteste, iar cinismul usl-istilor ar putea face cel mai mare rau democratiei postdecembriste – absenteismul. Ei stiu ca hoardele pdl-iste sunt pe departe mai bine pregatite si organizate la fraudarea alegerilor. Numai o participare rezonabila la alegerile din 9 decembrie a facut ca USL-ul sa urce “pe val”. Altfel se faceau jocurile politice in absenta celor fara de partid! Asa cum s-a dovedit in istoria recenta, intelegerile dintre partide nu reprezinta o garantie atunci cand se vorbeste despre “interesul national” (sic!). In sfarsit, aici nu putem vorbi despre onoare, asa cum si noi suntem tratati cu dezonoare de Premierul Ponta. Acesta loveste in locul unde nu s-a inchis inca rana, iar durerea noastra s-ar putea sa-l coste. DE CE TACE DL. DOBRITOIU ?! Astazi, am aflat de la dl. senator Corneliu Dobritoiu ca militarii activi sunt niste “indivizi”! Atunci noi, numiti la inceputurile guvernarii basescu-boc “nesimtiti”, “milogi”, etc., ce am fi la inceputul glorioasei guvernari Ponta? Pe Facebook, dupa declansarea campaniei electorale, fostul ministru al apararii si-a dat acceptul “prieteniei” pentru multi simpatizanti (strategie de marketing politic). Curand dupa aceea, au inceput sa curga intrebarile despre “stadiul” celor doua ordonante promise de guvernul Ponta I. Am vazut un singur raspuns, “diplomatic”, care nu spunea in esenta nimic, urmat doar de “like-uri” la mesajele de incurajare si incredere fata de candidatura domnului ministru pentru un fotoliu de senator si increderea ca portofoliul apararii sa-i redevina acestuia, dupa alegeri. Aici nu a mai venit niciun raspuns – pentru ca jocurile erau demult facute, iar domnul Dobritoiu a inteles ca in noua postura de politician si viitor parlamentar trebuie “sa joace altfel” (adica la doua capete!). Pentru “a securiza” Ministerul Apararii, si pentru a “acoperii” mizeriile si ilegalitatile facute in perioada ministeriatului lui Gabriel Oprea trebuia gasit un corespondent al viceprim-ministrului “interesului national” cu un ministru al apararii din acelasi partid. Astfel a aparut dl. Mircea Dusa. Iar dl. Dobritoiu si-a asigurat locul de senator in Parlamentul Romaniei si fotoliul de presedinte al Comisiei pentru Aparare, Ordine Publica şi Siguranta Nationala din Senat, Dobriţoiu subliniind faptul “ca se va lupta pentru interesele Ministerului Apararii si va supune atentiei toate problemele cu care ministerul se confrunta in momentul de fata.” Bla-bla-uri! Parlamentul Romaniei se imbogateste cu un alt general. Pacat ca dl. Dobritoiu parea chiar ca-i pasa de viitorul armiei romane, era parte din sistemul militar, insa a preferat sa se salveze in loc sa se sacrifice pentru apararea onoarei si demnitatii militare. Iar ceea ce-si propune dansul din pozitia de presedinte al Comisiei pentru Aparare, Ordine Publica şi Siguranta Nationala din Senat sunt vise taica, vise! CE MAI SPUNE DL. DOGARU ?! Dupa ce l-a iritat pe “micul Titulescu” – prin conditiile aberante si ultimative transmise Premierului in numele CNSC (nu si in numele sindicalistilor militari – pe care nu i-a consultat in mod democratic si statutar), mai de curand dl. Dogaru se ocupa de posturi pe blogul personal, preluate pentru multiplicare si pe site-ul SCMD. Voalat, acesta ne pregateste sufleteste pentru 24 ianuarie 2013. Ce nu poate sau nu vrea dl. Dogaru sa accepte este “atitudinea” sindicalistilor care s-a transformat cu timpul din increderea in lideri si hotararea de a-si cere drepturile furate de basescu-boc-seitan-m.sarbu-oprea si ciracii lor in consolare, dezgust si tristete. Trecerea timpului nu face parte din atuurile noastre. Am fost mintiti, amagiti si batjocoriti aproape la fel (prin cinism) de actuala putere, precum au facut-o cei din pdl, unpr si udmr (macar de la acestia stiam ce “interes” au pentru “reorganizarea armatei Romaniei”, iar aici nu trebuie uitat sprijinul basescului!). Miscarea sindicalistilor militari va fi mai putin vizibila astazi, dupa ce am sustinut “fara rezerve” actuala putere. Am ales sa dam votul nostru plin de speranta (altadata era un “vot negativ”) in locul absenteismului sau al votului nul ca forma civica de protest. Doar gesturile extreme, individuale, urmate de miscari sindicale de amploarea celei din 24 ianuarie 2011, mai pot sensibiliza memoria Premierului. Eu am propus “un mars al tacerii” inainte cu doua saptamani de data alegerilor parlamentare din 9 decembrie. Din diverse motive: organizatorice, financiare, de oportunitate si/sau “de onoare” am ales sa asteptam. Se pare ca acest lucru ne va aduce sfarsitul. Timpul, asa cum am mai spus, nu mai este demult aliatul nostru! Incet-incet disparem “pe cale naturala”, precum este dorinta basescului si a marilor asasini ai lumii, iar instrumente precum boc se vor gasi mereu. 
VA DORESC SARBATORI FERICITE, SANATATE SI IUBIRE DIN PLIN!
 LA MULTI ANI!"

Despre politichie și proteste

De-o săptămână mă mut din fața tv-ului în fața calculatorului și vițăvercea, spre nemulțumirea soției, care, după o zi de muncă, nici nu mai are cu cine să stea de vorbă acasă – deh, telectualul face politică... 

Din fericire, Bihorul a fost ferit de urgia iernii așa că, principala mea ocupație, de pensionar, se limitează la micile treburi gospodărești, la citirea mail-urilor si urmărirea programelor de știri.  Aș vrea eu să fac și alte treburi, mai bănoase dar nu știu cum se nimerește ca nimeni nu are nevoie nici de priceperea și nici de experiența mea, nici de serviciile mele... 

Curat - murdar, coane Fănică!

Și atunci, protestez!

La mine-n sat, pe ulița pe care stau, vecinii mei protestează mai mult pe la birtul lui Mitică dar până la urmă se dreg cu o pălincă si le trece. Nu sunt violențe, doar scandări puternice, chiar dacă nu-s prea mulți, cu trimitere în unele zone ascunse și intime, atât a lui base, a guvernului cât si, alternativ, a unei părți a demonstranților. 

Marile proteste au loc, de obicei, dupa ieșirea de la slujba de duminică (ce să-i faci dacă birtul e-n drum spre casă? Cum se spune la armată - punct obligat de trecere). 

Uneori protestez cu bace Sandricu, da pe șest, să nu ne prindă nana Mărie ori nevastă-mea. Oricum, lozinca de bază este peste tot aceeași - "Jos băsescu". Nu știu care-i problema, ori noi nu protestăm cu destulă vehemență, ori nu ne rugăm destul de fierbinte la biserică, ori mai exista un motiv care ne scapă (precis asta e) că băse se încăpățânează să rămână. 

Ce ți-e și cu protestele astea...

Politichia se zice că e acea artă de a fi și cu clisa-n pod și cu tigaia unsă.

Mai deunăzi, mă uitam pe ”antene” și vedeam cei trei crai de la București, șefii USL, zic eu, singura speranță a noastră în momentul actual. Mă uitam la ei și mă minunam – tineri, frumoși, inteligenți, bătăioși... Dar  scurtă mi-a fost bucuria când am auzit, tot de la ”antene”, că în USL și-a băgat dracu’  coada,  că Ponta a spus nu știu ce discurs în Parlament, că Antonescu s-a făcut foc și pară, că tătuca Iliescu încercând să îmbuneze ”cârlanii” puși pe harță, mai mult a pus gaz pe foc, că USL scârțâie...

Și atunci, protestez!

Că dacă vom mai fi băsiți multă vreme, praful și pulberea se alege de noi, de casa noastră, de ograda noastră, de telechi, de sat, de județ și de țară.

Am zis!