Afara ninge, viscoleşte dar... ceaţa-i mare...

Intalnire la Iasi cu primul ministru Victor Ponta

      Astazi 24 ianuarie 2013 presedintele Filialei Iasi a SCMD a avut o scurta intalnire cu primul ministru Victor Ponta, prezent in garnizoana cu ocazia sarbatoriririi Zilei Unirii.

Intrebat fiind despre modul concret de solutionare a revenirii pensiilor militare diminuate la cuantumul lunii decembrie 2010 si mai ales despre termenul la care se vor repara nedreptatile savarsite de guvenul PDL la adresa celor 30.000  de rezervisti  militari,vizibil surprins si contrariat de faptul ca inca mai avem nelamuriri legate de acest lucru (?) ,a raspuns textual ca : » Am vorbit cu Mircea (Dusa n.n.) si acesta  o va rezolva asa cum am promis ». 

Biroul Operativ 

Preluare: Filiala Iasi  a SCMD

Când vor fi comemoraţi, pensionarii seceraţi?

 

Preluare: http://www.observatordebacau.ro/2013/01/24/cand-vor-fi-comemorati-pensionarii-secerati.html

Nimeni nu mai aminteşte astăzi, de victimile secerate acum doi ani de o HG, din rândul pensionarilor militari, ca urmare a infarcturilor făcute de aceştia, la data primiri pensiilor diminuate nejustificat. Guvernarea Boc-Oprea-Băsescu  a tras fără milă în nişte pensionari militari nevinovaţi. Numărul celor seceraţi de HG 735/2010, la nivel naţional, este semnificativ. La vremea respectivă, aceste drame au fost mediatizate pe toate posturile de televiziune şi de întreaga presă internă şi externă. Nimeni nu mai aminteşte acum, de  numărul infarcturilor făcute, de numărul deceselor ce s-au întâmplat, în urma infarcturilor produse la data primiri pensiilor. Foştii militari, nu au căzut în teatrele de operaţiuni, în schimb au fost seceraţi de o lege criminală.Nimeni, nici o Asociaţie a cadrelor în rezervă şi retragere, sau vre-o filială a Sindicatului, nu au depus o coroană de flori pe  mormântul unei victime. Dimpotrivă, unii au intervenit vizavi de materialul prezentat anterior de către mine, să-i las în pace şi pe cei seceraţi de guvernul Boc-Oprea-Băsescu, cât şi pe cei deveniţi peste noapte profitorii sacului spart. Cei care au făcut comentarii şi îl au permanent pe naşul comun în suflet, nu s-au referit la materialul publicat, ci s-au limitat să-şi înfingă colţii, de mi-au rupt pantalonii în părţile dorsale. Fuga de realitate, este la fel ca şi plonjonul în rahat.  Întreb şi eu pentru că nu ştiu. Poate că trebuia să moară câteva sute de rezervişti, ca să se poată facă o ceremonie de comemorare. Poate Asociaţia cadrelor în rezervă şi retragere de la nivel central, ne poate da un răspuns. Poziţia mea luată împotriva celor care ar fi trebuit să facă ceva concret şi accentuiez ceva concret, pentru rezolvarea situaţiei legate de pensionarii afectaţi, a stârnit un val de nemulţumiri, de unde credeţi? Tocmai din rândul celor, care nu au ridicat un pai în sprijinul lor. A ne face, că am făcut, este un gest care rămâne întodeauna fără rezultat. Şi astăzi aici suntem. În faţa niciunu-i rezultat. De vorbe toată lumea e sătulă, iar mascarada în justiţie, mână în mână cu malaxorul avocăţesc, storc în continuare bani de la pensionarii militari, care au dorit să-şi caute dreptatea acolo. Fenomenul se cunoaşte şi este recunoscut de toţi cei, de pe listele avocaţilor, că interesul lor este de a întârzia în obţinerea unei decizii definitive. Numai în felul acesta, bani pot curge pentru ei, în fiecare etapă, cât de la  mai mulţi. Aceştia nu au nici un interes în soluţionarea cazurilor. Ce se întâmplă acum este o mascaradă avocăţească. Şi spun asta, pentru că ce a putut să obţină în numai şase luni o femeie energică, fără cunoştinţe juridice, soţia unei victime a acestei HG criminale şi anume doamna Focşeneanu, putea s-o facă ori ce avocat. Să obţină o hotărâre definitivă şi irevocabilă, privind reîntregirea pensiei militare. Acestă femeie a făcut ce a dorit soţul ei, aflat pe patul spitalului, obţinerea unei hotărâri definitive şi irevocabile. Din fericire Comandorul Focşeneanu Liviu a fost salvat după un infarct care la ţinut peste zece zile în comă. Oricum este un om rănit, rămas cu un handicap, iar lovitura cauzatoare de moarte a fost dată de guvernul Boc-Oprea-Băsescu. Am acuzat faptul, că nu s-a înteprins nici o negociere, cu vre-un guvern şi nu s-a semnat un act de reperaţie pentru pensionarii afectaţi. Că s-au obţinut doar promisiuni verbale. Astea se aud o dată şi după aceea, nici ecoul nu se mai loveşte de nimic. Reacţia domnilor de la Asociaţia naţională a cadrelor în rezervă şi retragere, după publicarea articolelor, unde arătam lipsa unei măsuri concrete, s-a rezumat în a  întreba,”cine-i ăla şi ce vrea băi colonelul ăla” ca şi cum ăla, colonelul, ar fi crescut în grădina mami lor. După mine lucrurile sunt simple. Nu se doreşte rezolvarea. Iar cei care se dau apărătorii pensionarilor militari, nu sunt personaje libere, curajoase, devotate cauzei pentru care sunt acolo.  Eu nu am cerut să se lege cu lanţurile de porţile dreptăţii. Trăim însă, într-o eră cosmică, în care putem protesta în diferite moduri, cu ajutorul sateliţilor, mai ales ca reprezentanţi oficiali. Numai în cazul, când sunt înregimentaţi, oameni nu pot face ce le dictează conştiinţa. Ei ştiu că nu pot face pasul acesta, pentru că ştiu, că în clipa următoare li se arată cu degetul arătător, uşa de la ieşire. Poate am exagerat când i-am cerut domnului Dragnea, să fi încercat o grevă a foamei. Eu cred şi acum, că numai anunţul grevei, dacă îl făcea,  lucrurile se schimbau, iar Domnia Sa devenea erou naţional. De ce n-a făcut-o? E simplu. Nimeni acolo nu e de capul lui. Şi o spun pentru că atunci, când am atăcat sistemul, acesta a reacţionat. Imediat am fost atăcat virulent şi atacul a venit de la cei, de la care  nici nu mă aşteptam. Şi iar e simplu de explicat, de ce? Pentru că au primit sarcini.  Am scris acum câteva săptămâni două editoriale, în care explicam că nu putem face pasul spre vest, dacă nu vom spăla instituţiile de forţă ale statului, de jegul fostei securităţi. Iar în celălalt, am scris că este necesar, ca punctul 8 din “Proclamaţia de la Timişoara”, trebuie extins, mergându-se până la un proces al celor care au făcut poliţie politică, şi că un fel de poliţie politică, se mai practică si  astăzi. Numai proşti cred, că au dispărut uneltele, pe care le-a avut la îndemână securitatea. De unde credeţi că a apărut reacţia? De la un Preşedinte de asociaţie a pensionarilor în rezervă şi retragere din Vaslui pe nume Petru Doboşeru, un fost coleg de promoţie şi de unitate. A simţit să iasă în roamy 230, de parcă am lovit în el, atunci când l-am criticat pe naşul din sufletul lui. Şi nu a fost numai el, fincă aşa ies ăştia, în formaţie. În opinia mea s-au desconspirat. Fostele reţele  nu rămân orfane niciodată, le preia un tată vitreg deîndată. Iată ce spunea Domnia Sa „Nişte aiureli „contrabăsiste” legate tardiv de „securitate” care mai mişcă şi de cinica proclamaţie”, chipurile, vezi Doamne într-o ironie ieftină, ne dă de înţeles că securitatea a murit, chestiune exprimată mai jos de altul din formaţie. Este discursul perfect de fidelitate, luat în apărarea naşului comun din sufletele lor. Ce să mai creadă tineretul de astăzi, care nu ştie ce a însemnat poliţia politică, citind intervenţia domnului Doboşeru în publicaţia respectivă, că securitatea a murit?    Domnule Gogoşeru, gogoşarii în piaţă se vând. Poziţia ocupată de dumneavoastră vă impune o ţinută.

Col.(r) Constantin Nour

Remember

Motto: "Fa-te frate cu dracul, pana treci lacul" Proverb popular

A trecut un an de la manifestatiile din Piata Universitatii, un an si de la mitingul SCMD. Am depasit o iarna grea, am schimbat un guvern, am incercat (fara sanse) sa schimbam un presedinte. Toate acestea fac parte acum din istorie. Din istoria reala, care poate fi dovedita cu imagini si fapte.

Daca dupa seara de 23 ianuarie 2012 se vorbea destul de mult despre gestul locotenentului Alexandru Gheorghe (nu il consider rezervist - din punctul meu de vedere este mai activ decat multi generali care, vorba primului ministru, "ascut creioane prin birouri". Omul asta a facut ceva, a facut un gest apreciat si laudat de oamenii simpli, trambitat de politruci si minimalizat de sobolani. Locotenentul s-a comportat in Piata Universitatii ca un maresal - dca ar fi trait sa vada un gest patriotic de o asemenea intensitate, Maresalul Neamului, Ion Antonescu ar fi fost mandru sa constate ca in Armia Romana sunt asa ofiteri. Doar ca... evenimentul a fost si a trecut, politrucii au facut rocada si locotenentul plateste... Cu varf si indesat. Acest om a pus la picioarele natiunii viitorul sau... Scump pret...

Dar, conform specificului romanesc "Orice fapta buna va fi aspru pedepsita", cei ajunsi acum la putere si ar trebui sa-i faca dreptate se fac ca ploua... Ecce politrucus...

 

Noua Putere se luptă cu locotenentul care a zdruncinat regimul Traian Băsesc

Preluare: http://stirincenzurate.blogspot.ro

Autor: Dan Constantin 23 Ian 2013 - 20:58 

Care este situaţia lui Gheorghe Alexandru, la un an de la prezenţa lui în Piaţa Universităţii?

Exact acum un an, în seara zilei de 23 ianuarie 2012, Piaţa Universităţii a cunoscut un moment de mare emoţie: un tânăr locotenent, îmbrăcat în uniformă, i s-a alăturat. “Nu uitaţi că mâine e 24 ianuarie”, s-a adresat el oamenilor. Locotenentul necunoscut a devenit în acea noapte un symbol al mişcării civice pentru schimbări radicale în societatea românească, puternic opresată. Gheorghe Alexandru venea din interiorul unui corp ofiţeresc care nu făcea politică, dar era la rândul lui opresat, umilit şi bulversat de un regim care introdusese arbitrariul ca lege şi abuzul ca normă de lucru. Protestul locotenentului a devenit celebru, a trecut graniţele ţării şi a determinat trezirea a milioane de conştiinţe de români.

Împotriva locotenentului s-a pus în mişcare un mecanism infernal de represiune care a acţionat imediat. Actul de curaj şi onoare al tânărului ofiţer a fost rapid repudiat de conducerea Ministerului Apărării, trompeta cu galoane a regimului Băsescu din armată – contraamiralul Tiberiu Frăţilă – l-a acuzat de fapte grave.
Unitatea militară de care aparţinea locotenentul Gheorghe Alexandru a executat ordinele primite de la Bucureşti: pedepsiţi-l exemplar! Discreditarea publică, atribuirea unorplanuri de răzmeriţă, de lovitură militară anticonstituţională şi puse în seama lui Gheorghe Alexandru au avut menirea să-l izoleze pe militar de societate, să dea apă la moară celor care aveau dubii legate de buna lui credinţă. Aceste manevre au eşuat, locotenentul avea de acum notorietate şi public el nu acuzase armata; chiar Traian Băsescu declarase că protestele oamenilor sunt justificate.

Un proces stalinist cu verdict ordonat
Pe fondul susţinerii publice, a atenţiei televiziunilor, locotenentul este judecat de un consiliu la Flotila 71 Aeriană care a încercat să se acopere de regulamente militare care să dea un înveliş legal sancţiunii drastice.
Iniţial nu i s-a permis nici dreptul la apărare, accesul în sala de judecată a avocatului ales – g-ral (r.) Ionel Panaitescu – fiind cu greu acceptat. De asemenea, procesul a fost închis, deşi era de notorietate că acest caz se înscria în avertizarea publică. Verdictul era previzibil: trecerea în rezervă. Pe 22 februarie 2012, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, semnează ordinul respectiv, bazat pe Legea 80/ 1995 privind statutul cadrelor militare şi motivarea dată de propunerea Statului Major General din 16.02.2012 şi decizia Consiliului de Judecată de la Flotila 71 Aeriană din 15.02.2012.
Această succesiune rapidă de decizii a avut vicii de formă şi de fond care sunt atacate în instanţă şi contestate de Gheorghe Alexandru, care are argumente solide să considere că este victima unei serii de abuzuri care i-au întrerupt cariera militară.

Alexandru Gheorghe, trecut în rezervă, îşi caută de un an dreptatea. O acţiune în instanţă urmăreşte desfiinţarea Ordinului Ministrului Apărării, care a avut vicii de fond şi procedură.
Generalul (r.) Ionel Panaitescu, apărătorul tânărului locotenent în faţa instanţei militare dar şi în instanţele civile, ne-a precizat: Consiliile de onoare şi consiliile de judecată au avut un caracter de tribunal excepţional, deoarece ele funcţionează după regulamente care nu sunt publice. Am cerut desecretizarea lor pentru că era un process într-o cauză publică. Eu cred că instanţele de la Flotila 71 Aeriană nu au avut legitimitate şi deciziile sunt nule.

De altfel, chiar şi felul în care au abordat cazul locotenetului Alexandru Gheorghe încalcă hotărâri ale CEDO. Art. 10, paragraf 1: orice persoană are dreptul la libertate de exprimare, ce curpinde şi dreptul la libertatea de opinie şi libertatea de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice. Articolul 10 al Convenţiei nu se opreşte la poarta cazărmilor, iar autorităţile naţionale nu pot să invoce regulile disciplinei militare pentru a împiedica exprimarea unor idei, chiar când acestea ar putea fi îndreptate împotriva armatei ca instituţie a statului. Cele spuse de locotenent sunt toate de interes public, nu pot fi considerate abateri grave şi nu divulgă secrete sau informaţii militare clasificate. Dar, conchide generalul (r.) Panaitescu, instanţele de la Flotila 71 Aeriană nu au ţinut cont de argumentele noastre”.

Curtea de Apel nu motivează decizia
Trecut în rezervă, Alexandru Gheorghe continuă lupta cu sistemul care l-a pedepsit în instanţele civile. Invocă, pentru desfiinţarea ordinului abuziv, faptul că deciziile ministrului au vicii de comunicare, reluând şi teza lipsei de fundament juridic a consiliilor de judecată de la Flotila 71. După o primă amânare, Curtea de Apel Bucureşti respinge cererea. De la hotărârea completului de judecată au trecut opt luni, dar nu a fost încă motivată sentinţa. “În absenţa acestei motivări, nu pot să mă adresez altei instanţe pentru un eventual recurs”, spune Alexandru.
Ne întrebăm cu îngrijorare despre presiunile făcute în acest proces în care Curtea de Apel refuză practic, prin întârzierem declanşarea unei căi de atac.

Speranţe în van!
Alexandru Gheorghe a crezut că noul guvern instalat după căderea lui Boc şi apoi a lui MRU va deschide calea pentru repararea abzurilor la care a fost supus. De altfel, ministrul Corneliu Dobriţoiu a declarat că va reanaliza cazul trecerii în rezervă a locotenentului.

În câteva discuţii, noul ministru mi-a confirmat că îl consideră pe Alexandru o victimă a sistemului şi aşteaptă momentul potrivit pentru a repara greşelile fostului ministru în acest caz.

În 30 iulie 2012, ministrul Dobriţoiu îl primeşte în audienţă pe Gheorghe Alexandru şi primeşte de la acesta o petiţie în care se solicită “reanalizarea excluderii mele din rândul cadrelor militare active după actul de solidarizare cu cetăţenii români ieşiţi să protesteze împotriva unor abuzuri şi jigniri aduse de anumite persoane publice, oamenilor de rând”. (vezi facsimil)

După o lună, Alexandru Gheorghe primeşte un răspuns semnat nu de ministru, ci de un general maior dr. – probabil Gabor. Este o trimitere la plimbare către instanţele care au pe rol cererea locotenentului (r.). Generalii din minister se spală pe mâini şi aşteaptă ca instanţa să anuleze ordinul lui Gabriel Oprea. Deşi rezolvarea poate fi mult mai simplă, ministrul având puterea să recheme oricând un rezervist în rândurile ofiţerilor activi. Corneliu Dobriţoiu nu a avut curaj să semneze un act administrativ în favoarea unui om care, cu preţul carierei a contribuit la aducerea la putere a USL.

Represiune fiscală
Ca şi când nu e destul că locotenentul Gheorghe Alexandru se luptă în justiţie pentru recuperarea drepturilor tăiate de regimul băsist şi ignorate de guvernul Ponta, ciracii lui Blejnar au primit prigoana fiscală.
În 5 octombrie 2012, locotenentul (r.) primeşte de la ANAF un titlu executoriu în sumă de 28.702 lei pentru despăgubiri către Unitatea Militară din Câmpia Turzii care l-a exclus din armată!

În 19 noiembrie, conturile îi sunt blocate de ANAF, sub semnătura ec. Luca Florin, care trimite înştiinţarea de poprire. “Acum cred că sunt dator şi cu dobânzile şi penalizările aferente”, spune Gheorghe Alexandru.
Noul Ministru al Apărării, Mircea Duşa, l-a anunţat prin biroul de audienţe că-l va primi atunci când se va ajunge la numărul solicitării.

Între timp, Gabriel Oprea a ajuns viceprim-ministru şi are în coordonare problemele de apărare şi ordine publică. Logic ar fi ca Gheorghe Alexandru să se adreseze lui Gabriel Oprea care să ordone retragerea ordinului odios semnat de Gabriel Oprea!!

Gheorghe Alexandru trăieşte în Ţara Absurdului Absolut.

Nu regretă nimic din seara lui de glorie de la care, iată, vai, a trecut un an.

Un an al dreptăţii înfrânte pe culoarele Ministerului Apărării şi al onoarei militare alterate de prea multele stele ale generalilor implicaţi în cazul Gheorghe Alexandru.

Unica intrebare

     La 1859, prin actul de voinţă al românilor s-au înfăptuit Unirea Moldovei cu Muntenia, victorie de seamă în luptele purtate de atâtea generaţii de înaintaşi şi, în acelaşi timp, marile transformări economice şi social-politice reclamate în mod obiectiv de înaintarea naţiunii române pe calea progresului şi punerii bazelor statului modern. Pe bună dreptate scria mai târziu ziarul transilvănean "Tribuna" din Sibiu: "Unirea fusese cea mai îndrăzneaţă şi cea mai înţeleaptă faptă a naţiunii româneşti. Îndrăzneaţă pentru că s-a săvârşit împotriva voinţei şi dorinţei tuturor marilor puteri europene şi înţeleaptă pentru că, după veacuri de zbuciumări, părinţii patriei prevăzură, în sfârşit, că numai unirea poate să fie pârghia de înălţare a neamului românesc".          

 

Întreb, acum, după mai bine de 150 de ani: 
 
Este în stare naţiunea românească de a mai face o faptă înţeleaptă dar, mai ales, îndrăzneaţă?

GUSTUL AMAR AL BATJOCURII SI UMILINTEI

Acest articol NU ESTE un pamflet ci reprezinta gustul amar al batjocurii si umilintei

Azi am primit un mesaj pe mail, in care, cativa colegi ma anuntau, unii chiar entuziastmati (nu stiu de ce), de aparitia noului site: Casa Sectoriala de Pensii a M.Ap. N.  Curios, ca orice roman peste care au trecut “binefacerile” boc-basesciene, dau un click si ce sa vezi? O "mandrete" de site, numa' militaresc si sobru nu, cu niste culori parca aruncate aiurea, cu mult portocaliu si violet, culori tari, tipatoare incat nu stiam daca e o pictura abstracta,  un site militar ori o caruta tiganeasca? Asta n-ar fi bai, baiul ala mare e continutul. E o mare gogorita prin care ni se precizeaza, din start, cu subiect si predicat, ca suntem asistati sociali. 

O sa incerc, punctual, sa demonstrez cele spuse:

De curiozitate, cititi istoricul si daca gasiti in acest istoric, pe undeva, cuvantul militar atunci eu donez pensia pe urmatorii cinci ani. E o mare porcarie - toata gargara se refara la civili, ca si cum noi nu am exista. Oare de ce nu se aminteste nimic despre pensiile militare, despre cum au fost infiintate ele pe timpul lui Cuza? Va spun eu, dragii mei - pentru ca trebuie sa ne intre bine in cap sa uitam de pensile militare, care, au fost intr-un trecut atat de indepartat incat nimeni nu-si mai aminteste. E o mare jignire, o mare rusine ca pe un site militar nici macar sa nu amintesti de militari, mai ales cand e vorba de un istoric. De fapt este istoricul Casei Nationale de Pensii ca actuala Casa Sectoriala de Pensii nu are nici un an da cand a fost infiintata iar istoricul acesteia este destul de rusinos. Celor care au scris (copiat copy-paste pur si simplu) acest „isoric”, le pun la dispozitie cateva date, tot copy-paste, ca e la moda dar eu indic si sursa (http://jurnalul.ro/stiri/observator/pensii-militare-premierul-batjocoreste-traditia-de-la-cuza-535532.html): „De la înfiinţarea sa şi până în prezent, sistemul pensiilor militare din România nu au fost niciodată un sistem contributiv, acesta fiind finanţat integral şi continuu de la bugetul de stat (art. 5 alin. (2) din Legea 164/2001.

De la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cînd au fost înfiinţate pensiile militare de stat şi până în zilele noastre, acestea nu au făcut parte dintr-un sistem contributiv de pensii, fiind finanţate integral şi permanent de la bugetul de stat (caracter tradiţional şi non-contributiv; vezi  Decretul 141/1967; Decretul 214/1977, Legea 164/2001); altfel spus, în toată istoria sistemului pensiilor militare din România nici cadrele militare şi nici sistemele din care acestea au făcut parte nu plătit vreo contribuţie la fondul de pensii, cu excepţia contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară”.

Am purces mai departe, la pagina „Atributii”. Ehe, aici baietii sunt tari – au reusit sa scrie „comisia medico-militara”. Si atat.

Mergem la „Contact” – o adresa postala, niste telefoane, o adresa de mail in care nu stiu cum au reusit (desigur, cu greutate) sa strecoare „mapn”.

Despre celelalte pagini nu prea am ce spune ca nu prea ai ce citi. Interesanta este pagina „Intrebari frecvente” in care ba deciziile de pensionare sunt sub incidenta retroactivitatii, ba nu’ş’ce ordin este sub incidenta neretroactivitatii, ba rezervistii sunt militari da’ de fapt nu sunt, etc, etc. Spre exemplu: vis a vis de S 1019/2010 zic asa: “Unul din principiile care guvernează aplicarea legii în timp este cel al neretroactivităţii legii civile noi”. Bine , domnilor. Dar in cazul celorlalte legi, care ar fi procedura?  Na, ca v-am prins cu ocaua mica!

 Baietii astia se joaca cu noi de-a retroactivitatea si neretroactivitatea, un fel de alba - neagra.   
Eu nu stiu daca dl. ministru Duse sau domnul general Dobritoiu au cunostinta de asta dar, daca au, atunci nu e bine. Pentru ca daca este cu stiinta domniilor lor, in situatia aceasta se confirma ca tot ce au promis in campania electorala au fost doar “aburi”. Mai grav e ca atunci cand aburii se acumuleaza creeaza… presiune si daca aceasta e prea mare, conform vorbelor, celebre deja, ale domnului presedinte, “nu e bine, domnilor, nu e bine”. Parca noi v-am ales…

Simion Suciu, Beius