IN LOC DE...

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie” Nicolae Iorga

Se afișează postările cu eticheta armata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta armata. Afișați toate postările

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

GUSTUL AMAR AL BATJOCURII SI UMILINTEI


Acest articol NU ESTE un pamflet ci reprezinta gustul amar al batjocurii si umilintei

Azi am primit un mesaj pe mail, in care, cativa colegi ma anuntau, unii chiar entuziastmati (nu stiu de ce), de aparitia noului site: Casa Sectoriala de Pensii a M.Ap. N.  Curios, ca orice roman peste care au trecut “binefacerile” boc-basesciene, dau un click si ce sa vezi? O "mandrete" de site, numa' militaresc si sobru nu, cu niste culori parca aruncate aiurea, cu mult portocaliu si violet, culori tari, tipatoare incat nu stiam daca e o pictura abstracta,  un site militar ori o caruta tiganeasca? Asta n-ar fi bai, baiul ala mare e continutul. E o mare gogorita prin care ni se precizeaza, din start, cu subiect si predicat, ca suntem asistati sociali. 
O sa incerc, punctual, sa demonstrez cele spuse:
De curiozitate, cititi istoricul si daca gasiti in acest istoric, pe undeva, cuvantul militar atunci eu donez pensia pe urmatorii cinci ani. E o mare porcarie - toata gargara se refara la civili, ca si cum noi nu am exista. Oare de ce nu se aminteste nimic despre pensiile militare, despre cum au fost infiintate ele pe timpul lui Cuza? Va spun eu, dragii mei - pentru ca trebuie sa ne intre bine in cap sa uitam de pensile militare, care, au fost intr-un trecut atat de indepartat incat nimeni nu-si mai aminteste. E o mare jignire, o mare rusine ca pe un site militar nici macar sa nu amintesti de militari, mai ales cand e vorba de un istoric. De fapt este istoricul Casei Nationale de Pensii ca actuala Casa Sectoriala de Pensii nu are nici un an da cand a fost infiintata iar istoricul acesteia este destul de rusinos. Celor care au scris (copiat copy-paste pur si simplu) acest „isoric”, le pun la dispozitie cateva date, tot copy-paste, ca e la moda dar eu indic si sursa (http://jurnalul.ro/stiri/observator/pensii-militare-premierul-batjocoreste-traditia-de-la-cuza-535532.html): „De la înfiinţarea sa şi până în prezent, sistemul pensiilor militare din România nu au fost niciodată un sistem contributiv, acesta fiind finanţat integral şi continuu de la bugetul de stat (art. 5 alin. (2) din Legea 164/2001.
De la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cînd au fost înfiinţate pensiile militare de stat şi până în zilele noastre, acestea nu au făcut parte dintr-un sistem contributiv de pensii, fiind finanţate integral şi permanent de la bugetul de stat (caracter tradiţional şi non-contributiv; vezi  Decretul 141/1967; Decretul 214/1977, Legea 164/2001); altfel spus, în toată istoria sistemului pensiilor militare din România nici cadrele militare şi nici sistemele din care acestea au făcut parte nu plătit vreo contribuţie la fondul de pensii, cu excepţia contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară”.
Am purces mai departe, la pagina „Atributii”. Ehe, aici baietii sunt tari – au reusit sa scrie „comisia medico-militara”. Si atat.
Mergem la „Contact” – o adresa postala, niste telefoane, o adresa de mail in care nu stiu cum au reusit (desigur, cu greutate) sa strecoare „mapn”.
Despre celelalte pagini nu prea am ce spune ca nu prea ai ce citi. Interesanta este pagina „Intrebari frecvente” in care ba deciziile de pensionare sunt sub incidenta retroactivitatii, ba nu’ş’ce ordin este sub incidenta neretroactivitatii, ba rezervistii sunt militari da’ de fapt nu sunt, etc, etc. Spre exemplu: vis a vis de S 1019/2010 zic asa: “Unul din principiile care guvernează aplicarea legii în timp este cel al neretroactivităţii legii civile noi”. Bine , domnilor. Dar in cazul celorlalte legi, care ar fi procedura?  Na, ca v-am prins cu ocaua mica!
 Baietii astia se joaca cu noi de-a retroactivitatea si neretroactivitatea, un fel de alba - neagra.   
Eu nu stiu daca dl. ministru Duse sau domnul general Dobritoiu au cunostinta de asta dar, daca au, atunci nu e bine. Pentru ca daca este cu stiinta domniilor lor, in situatia aceasta se confirma ca tot ce au promis in campania electorala au fost doar “aburi”. Mai grav e ca atunci cand aburii se acumuleaza creeaza… presiune si daca aceasta e prea mare, conform vorbelor, celebre deja, ale domnului presedinte, “nu e bine, domnilor, nu e bine”. Parca noi v-am ales…

Simion Suciu, Beius

marți, 25 octombrie 2011

ULTIMUL 25 OCTOMBRIE



Toți militarii de carieră au îndrăgit Armata și o dată cu ea Țara. Așa se face că întreaga viață au închinat-o Țării și Armatei. Au fost educați arătându-li-se că acestea se află printre valorile supreme ale oricărui Neam, care vrea să dăinuie peste timp. Și-au format convingeri că cele două sunt nemuritoare. Dar, sunt astăzi contemporanii unor întâmplări halucinante. Armata a fost decimată. Și ceea ce este mai trist, nu au făcut-o dușmanii din exterior, care s-au temut întotdeauna de Armata Română, ci de trădătorii în rol de călăi ai Neamului Românesc.Au distrus Armata și o dată cu ea valorile pe care s-a sprijinit Poporul Român din vremuri imemorabile. Astăzi mai avem Armată doar în evidențele documentelor oficiale, în spatele cărora se află dezastrul. Specialități și arme fie au dispărut, fie sunt pe cale de dispariție. Avem în locul unei armate profesioniste o armata de week-end plătită și înzestrată prost. Și uite așa Brava Armată Română a ajuns azi un joc de copii spre sfârșit de săptămână! Și cu siguranță de râsul lumii, între Armatele Lumii! A.I. Cuza întemeitorul Armatei Române Moderne se răsucește în aceste momente în mormânt, cum ar spune românul. Opera lui, de consolidare a temeliei Nației Române, nu a rezistat dorinței de distrugere a celor care ne conduc. Primul deceniu al mileniului trei a zdruncinat întregul edificiu. Armata Română Modernă marchează în anul de grație 2011 ultima sa aniversare tradițională. Miile de militari: veterani de război, rezerviști și disponibilizați au condus pe ultimul drum instituția pentru care și-au sacrificat viața. Pentru aceștia faptul că nu mai beneficiază de o pensie ocupațională care să-i individualizeze între celelalte categorii socio-profesionale, echivalează cu desființarea lor identitară. Dacă așa trebuia, fără voia lor desigur, să li se reducă niște drepturi câștigate în mulți ani de muncă, se putea face asta în contextul menținerii reglementărilor speciale privind Armata și fără a fi jigniți și desconsiderați. Sintagma „pensii speciale” nu înseamnă cuantumul, cum voit și perfid s-a manipulat opinia publică, ci faptul că noi militarii avem o profesie specială care presupune să-ți oferi viața pentru Țară la nevoie. Culmea cinismului la care asistăm este că cei care au produs acest dezastru îl prezintă ca pe o mare realizare. Și tragic este faptul că se găsesc destui care împărtășesc acestă idee. Ca militari în rezervă PROTESTĂM. Este singura formă în care putem să ne exprimăm dezacordul. Atât mai avem la dispoziție noi foștii militari de carieră: veterani, rezerviști, disponibilizați. În curând noi nu vom mai exista. Statutul nostru conservat, ca o recunoaștere cu valoare de simbol pentru servirea intereselor țării la pace, dar și la război, va fi desființat. Valoarea de simbol a Armatei și Tradițiilor ei vor fi îngropate, culmea chiar de conducătorii ei, care nu au înțeles că se află în slujba Țării și că ei sunt efemeri în raport cu Țara și valorile ei care sunt eterne. Și dacă lucrurile au ajuns iată, aici, se mai îndoiește cineva că acestă falsă și mult clamată reformă a statului (!?) se va opri acum? Cu siguranță Poporul Român nu. Asistați în acest an stimați concetățeni la Ultima Aniversare a Armatei Române. Sunteți martorii distrugerii unuia dintre pilonii Existenței Statale Românești. Valoarea de simbol ca element de Forță a Națiunii s-a năruit. Se lucrează cu spor la dispariția Statului Național Unitar Român. Regionalizarea este doar un exemplu. Noi TOȚI suntem martorii impasibili la jocul cu viitorul nostru, dar mai ales al copiilor noștri. Când se vor întoarce AICI din lumea largă, unde o conducere iresponsabilă i-a alungat, AICI pentru ei nu va mai fi ACASĂ. Și pentru asta ne vor condamna întrebându-ne: Ce ați facut cu noi de am rămas orfani de ȚARĂ? Și oare ce le vom spune? Vor avea actualii conducători înțelepciunea necesară să oprească ACUM acest curs? Și dacă nu o au NOI TOȚI TREBUIE SĂ-I OPRIM!

Col (r.) Dumitru Codiță