CAT DE MARE POATE FI IMPOSTURA

Astazi va prezentam o publicatie din Braila (click aici pentru a viziona si comenta articolul de mai jos)

IMPOSTÚRĂ s.f. Înşelătorie, minciună. ♦ Situaţie în care se află cineva care vrea să înşele buna-credinţă a altora. [< fr. imposture, it.impostura]. (DEX)

Daţi-le sânge rezerviştilor!

de Liviu G. Stan

Maneaua protestatară la care am asistat în ultimele săptămâni şi care a făcut deliciul amatorilor de resentiment şi pumni în bot a scos la lumină - pe lângă multe alte anomalii - şi adevăratele preocupări ale unei anumite categorii sociale pe care nu contenim să o considerăm eroică. Este vorba de şleahta pensionarilor militari, membrii "Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere". Prescurtat: rezerviştii.

Ţinuţi în lesă de scârbosul propagandist comunist Mihai Dogaru, cei 2.000 de rezervişti veniţi în Capitală au lătrat cu o ură ce-ţi atrăgea atenţia nu prin forţa plămânilor, ci printr-un limbaj în care încă puteai auzi cu claritate, bătute cu pumnul ceauşist în mesele prezidiului, directivele PCR. Păcat! Urât mod de a îmbătrâni, având nostalgia unui regim care a instituţionalizat crima. Dar, vorba lui Olavo de Carvalho, unii se nasc pur şi simplu sclavi din fire!

Într-un editorial pe aceeaşi temă, Mircea Mihăieş ne sfătuieşte să accesăm site-ul SMCD, pentru a ne edifica puţin în legătură cu pasiunile ideologice ale unei bune părţi dintre rezerviştii români. I-am urmat sfatul şi am accesat următoarea adresă: sindicatulcmd.blogspot.com. Booom!!! Oroare (şi nu onoare...)! Lăsând deoparte gregaritatea mentală şi gramaticală a majorităţii textelor prezente pe site, ceea ce sare în ochi este exaltarea naţionalistă cu care sunt scrise, însoţită de o insaţiabilă sete de sânge. Da, senzaţia concretă este aceea că rătăceşti prin minţile unor oameni definitiv nebuni! Evident, din acest lăutărism al dispreţului antidemocratic nu lipsesc şi obşteştile citate din gazetăria lui Eminescu (ale cărui viziuni politice ştim cu toţii că numai democratice nu pot fi considerate) şi invocarea scutului divin (ei, spuneţi şi voi, cum poţi să-l mai bănuieşti de rea intenţie pe un om care cere legea bâtei în numele Domnului şi al Neamului?). Să-l luăm, de pildă, pe numitul Teodor Dungaciu şi al său manifest "mesianic", purtând titlul "Veţi plăti!". Citez: "Ai aruncat (Traian Băsescu, n.r.) iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste (UDMR, n.r.), prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseiste din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!" Ei, ce ziceţi? Breaz ostaş al pământului strămoşesc domnul Dungaciu ăsta! Însă niciun cuvinţel despre "samavolniciile" Opoziţiei. De ce? Poate pentru că undeva, în colţul din dreapta al blogului domnului Dungaciu, tronează ca o statuie, cu manşetuţele cămăşii sumetecate, trupul zeiesc al lui Crin Antonescu... Dar pentru sănătatea mea mintală şi a dumneavoastră, mă voi opri aici cu şovinismele domnului Dungaciu. Pentru cei interesaţi de a cunoaşte în detaliu caracterul de sanatoriu al SMCD, veţi găsi o veritabilă enciclopedie a urii pe pagina web sus-menţionată.
Bun. Acum voi face două afirmaţii ce-mi vor aduce cu siguranţă un val de înjurături. Prima: după cum ne indică prezenţa liderului SMCD, sindicatul rezerviştilor nu este altceva decât o cloacă de pensionari comunişti (sincer, nu ştiu câţi din "eroii" care umflă listele sindicatului au apucat să tragă vreodată un glonte împotriva inamicului). A doua: nemulţumirile rezerviştilor sunt cel puţin aberante, ca să nu spun nesimţite, în contextul în care, în urma recalculării, pensiile militare mai mult au fost majorate decât diminuate: de exemplu, cred că cei 3.000 de lei pe care îi primeşte lunar Mircea Dogaru îi ajung totuşi pentru un coltuc de pâine...
Şi când te gândeşti cum par ei de la televizor nişte bătrânei cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, care nu vor decât să-şi ceară drepturile. Însă de cum apucă să-şi deschidă gura, cer ghilotina şi înţelegi subit că unii chiar trec degeaba prin viaţă!
Repet: unii chiar se nasc pur şi simplu sclavi din fire!

CURAT MURDAR, COANE FĂNICĂ...

Foto: preluare http://infoinsider.files.wordpress.com/2012/01/ziua_18_1.jpg

Armata, între patriotism şi regulamente

 Scris de : Teodor Seran

Se   spune   că  uneori, puţină  nebunie  poate   să  biruiască  puterea   şi  slava. Singura   condiţie   necesară  este  ca  acest  lucru   să  se  întâmple   la  momentul  oportun, pentru  a duce  la  un  rezultat  maxim, cu urmări pozitive  remarcabile.

Cei care  au  ascultat discursul locotenentului Alexandru  Gheorghe din  Piaţa  Universităţii s-au împărţit în două  tabere  inegale : cea  a  exaltaţilor  şi  cealaltă  a  scepticilor. Cei  mai  mulţi  au  proslăvit  prestaţia  tânărului  ofiţer, categorisită  drept  un act  de  mare  curaj, un  exemplu  de  comportament  civic  sau  o  mostră  autentică de  patriotism. 99,99%  dintre  cei  care  se  pronunţă nu  cunosc  ad-  literam  regulamentele militare, pe  care  un  ofiţer  care  a  rostit  jurământul militar, este obligat să  le respecte  toată  viaţa. Pe  de  altă  parte,  este  adevărat  că  mesajul transmis  prin  acest  gest  fără  precedent  pentru  breasla  militarilor, crează  un sentiment de  emoţie  profundă  în mentalul  colectiv, în  momentele  de mare  frământare  socială  pe  care  le  traversăm.
Puterea  exemplului oferit  de acest  tânăr  este  copleşitoare  si duce la naşterea  unor  circumstanţe  atenuante în  judecarea  acestei  fapte. S-a  născut  astfel  întrebarea: cine  poartă  responsabilitatea  apariţiei  unei  astfel  de gest ? Tânărul  locotenent care  a  încălcat  flagrant  regulamentele  militare, clamând  apărarea  cetăţenilor  ieşiţi  în  stradă sau  manifestanţii, care  au  creat vreme  de  zece  zile  impresia  că ordinea  de  drept s-a  clătinat  şi  este  gata  să  se  prăbuşească? Niciuna dintre aceste ipoteze nu poate constitui singura  cauză a apariţiei unui ofiţer activ al Armatei Române, îmbrăcat în ţinută militară, în mijlocul mulţimii revoltate din Piaţa Universităţii.
Marii vinovaţi sunt actualii guvernanţi care  au adus societatea în starea de manifestare a unor spasme sociale neobişnuite. Marele  necaz îl  reprezintă faptul că această mare vină  nu poate fi încadrată într-un anumit tip de infracţiune, ea fiind doar de natură morală. De aceea, nimeni nu  îi va  judeca  pe  guvernanţi pentru răul făcut, atunci când vor pleca de la guvernare. În schimb, în mod  implacabil, locotenentul considerat curajos, va fi  judecat conform regulamentelor  militare şi va fi trecut în rezervă fără drept de apel. Decizia defavorabilă luată împotriva  locotenentului, nu poate fi contestată de nimeni : nici de către viitoarea « victimă », nici de către societatea  civilă.
Alexandru Gheorghe va trebui să îşi accepte cu bărbăţie pedeapsa, pentru că o merită. O eventuală minimalizare sau ducere  în derizoriu a acestui caz nu ar aduce niciun serviciu democraţiei şi ordinii de  drept. Să îl admirăm sau să îl condamnăm pe acest om ? Şi, şi. Trebuie admirat pentru nobleţea mesajului şi în acelaşi timp condamnat pentru faptul că a destructurat prin gestul lui ordinea  de drept. Din acest punct de vedere el nu ar trebui să constituie un exemplu sau să fie admirat. În acelaşi timp, paradoxal, în mentalul tinerilor, el va fi probabil considerat un exemplu de atitudine civică şi că va constitui un anumit gen de catalizator. Acest caz, poate fi considerat amar sau dulce, în funcţie de tabăra din interiorul căreia judecăm cazul. Tabăra entuziaştilor sau cea a scepticilor neîncrezători în puterea acestor  gesturi. Unii  îi prevăd locotenentului un viitor  strălucit în Armata Română, alţii îl văd deja şomer  pe  străzile din Câmpia  Turzii.
Există şi o variantă super-optimistă, o fabulaţie, cu conotaţie de basm: după eventuala venire  la putere a USL-ului, tânărul locotenent va fi rechemat en fanfare în rândurileArmatei şi ridicat la gradul de maior, pentru excepţionalele servicii aduse Patriei. Ipoteza este realizabilă şi este posibil să îl revedem peste  un timp în postura de erou naţional. Să nu uităm că de fiecare dată, toate basmele se  termină frumos.

Miting de protest la Oradea

Joi, 19 ianuarie a.c. Începând cu ora 15.00, aproximativ 100 cadre didactice   şi-au strigat ieri nemulţumirile în faţa Prefecturii Județului Bihor. Lor li s-au alăturat, începând cu ora 16.00 simpatizanții USL Bihor. De la Beiuș au participat aproximativ 180 de  membri PSD și un grup de sindicaliști ai Filialei 1 Beiuș a SCMD. Sindicaliștilor, și nu numai, li s-au alăturat soțiile și copii. De asemenea de la Marghita au participat circa 50 de cetățeni, în frunte cu prof. Gheorghiță Lupău. Alături de protestatari  au fost prezenți senatorul Ioan Mang, deputatul Sorin Ioan Roman, consilierul judeţean Mihai Bar, foştii subprefecţi Claudiu Pop şi Silviu Odobasianu precum şi președintele PSD Beiuș Viorel Iuhas. 

S-au scandat lozinci antiprezidențiale, antiguvernamentale dar și ”București, nu uita  / Bihoru-i de partea ta!”, ”Jandarmii sunt cu noi”, ”Guvernanți, nu uitați / Nu producem cât furați”, etc. S-a cerut demisia președintelui și a guvernului.  Toate mașinile care au ieșit din incinta prefecturii au fost huiduite. Mitingul s-a desfășurat în condiții bune, fără incidente. La miting au participat circa 800 de persoane în momentul de vârf. Manifestanții au fost supravegheați, fotografiați și filmați de către aproximativ 15 jandarmi. De remarcat comportamentul calm și neutru al acestora pe timpul desfășurării protestului. La ora 18.30 beiușenii s-au retras dar mitingul a continuat până seara târziu.

DEMOCRAȚIE ÎN ZECE PAȘI

de Sisak Emeric

Vă rog să nu mai ieşiţi în stradă şi să nu mai manifestaţi împotriva puterii si a preşedintelui.
Ei nu sunt vinovaţi cu nimic pentru sărăcia cruntă în care ne zbatem, pentru relele de zi cu zi şi pentru toate lucrurile pe care i le imputaţi.
Domnul preşedinte Traian Băsescu nu are nici o vină.
Domnul premier Emil Boc nu are nici o vină.
Doamna ministru Elena Udrea nu are nici o vină.
Nici ceilalţi membrii ai coaliţiei de la putere nu se fac vinovaţi de nimic.
PENTRU TOATE ACESTE SUN VINOVAT EU ŞI NUMAI EU !
Sunt vinovat pentru că m-am născut şi am reuşit să trăiesc 55 de ani.
Sunt vinovat, că respir, că zâmbesc, că visez.
Sunt vinovat fiindcă mănânc de trei ori pe zi.
Sunt vinovat pentru că am frigider, masină de spălat, aragaz, becuri în toate camerele, televizor, calculator şi internet.
Sunt vinovat pentru că consum curent, gaz metan, apă şi uneori câte o bere.
Sunt vinovat pentru că folosesc săpun şi detergenţi pentru igiena casnică şi personală.
Sunt vinovat că îmi place măcar o dată în săptămână ies în oraş cu soţia să ne deconectăm.
Sunt vinovat că bolnav fiind, insist să mă tratez în România şi nu plec urgent la Viena la spital.
Sunt vinovat că îmi cumpăr haine de la second hand măcar de două ori pe an, iar pantofi mult mai rar şi nu îi duc la pingelit.
Sunt vinovat că am o rablă de maşină veche de 20 de ani şi din această cauză s-a introdus taxa auto nesimţită.
Sunt vinovat şi pentru cele patru anotimpuri, pentru că soarele răsare şi apune şi pentru că s-au născut şi au trăit, Burebista, Decebal, Mihai, Ştefan, Brâncoveanu, Cuza precum şi Eminescu, Creangă, Arghezi, Labis şi Nichita.
Sunt vinovat că patria mea nu se cheamă Canada, SUA ori Australia.
Şi mai sunt vinovat de alte multe pe care nu le mai enumăr.
În consecinţă vă rog să lăsaţi în pace puterea, preşedenţia, guvernul.
Mă puteţi huidui pe mine şi mă puteţi acuza deschis.
Vă promit că am să îmi dau demisia în mod onorabil.




”LUAȚI SAITUL DE CULTURĂ ȘI BĂGAȚI-L ÎN DUBĂ!”