SINCERE CONDOLEANTE!

Suntem alaturi de dl. col.(r) Ion URSU 

in marea durere pricinuita de decesul sotiei sale, 

prof. Eleonora Ursu.

SINCERE CONDOLEANTE!

SCMD F1 Beius

Raport german din 1940: strategia Germaniei naziste era de a transforma Romania intr-o colonie. UE a reusit!

de George Damian

Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente". "Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi "poporul" nu s-a mişcat.

Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

Preluare: Apologeticum: Ortodoxie, neam şi ţară

BLAT, ROCK ŞI CĂPUŞE ÎN ROBĂ

Maria Diana Popescu, Agero

N.A.S.A declară că obiectele inexplicabile filmate de robotul Curiosity pe Marte, „reprezintă un moment istoric” pentru omenire. Ştiam eu că nu sîntem singuri în Univers! Roboţelul face o descoperire epocală: cele patru obiecte plutitoare reperate sînt pachetele goale de ţigări, în imponderabilitate, ale extratereştrilor. Adică o nouă mega-păcăleală americană, la fel cum avioanele lor invizibile ar fi o specie nedescoperită de vulturi  sau farfurii zburătoare. Trucaje ieftine realizate într-un deşert. Altfel cum şi-ar justifica N.A.S.A existenţa. Se străduiesc ei să ne ţină cu capul în nori, însă pe Terra au loc evenimente pentru cărţile de istorie. Cu toate că la Chişinău s-au sudat canalele, convoiul oficial al Angelei Merkel a fost atacat cu un cocktail Molotov. Fraţii de peste Prut sînt mîniaţi şi în alertă pentru că peste Moldova şi România îşi întind din nou mîinile lacome Germania şi Rusia. Frau Merkel şi Ţarul Putin dau bice federalizării Moldovei, iar de bucurie, preşedintele României-mamă, suspendat de popor şi reinstalat de către emisarul Înaltei Porţi de la Washington, va dansa rock sau sîrba pe loc pe 1 septembrie. E nuntă în cartier, la Palatul Snagov! Eba, cu succesurile ei, se mărită, iar formaţia Voltaj le va cînta mesenilor: „Lume... lume!”

 Doamne, în ce hal a ajuns România! O groază de bani daţi pe referendum, economia la pămînt, visteria goală. Euro i-a bulversat pe români, creşteri de preţuri pe măsura creşterii preţului carburanţilor, promisiuni populiste de reîntregire a salariilor şi pensiilor, dar procentele nu se regăsesc în buzunarele noastre, Parlamentul e copărtaş la mega-hoţia votului, băntîndu-şi joc de cei peste opt milioane de cetăţeni dornici să scape de preşedintele suspendat a doua oară, care, odată reîntors la Cotroceni va dezlănţui cele mai crunte represalii împotriva poporului, pentru că a îndrăznit să-i dea cu flit. Ce-ar fi dacă s-ar face un referendum pe tema desfiinţării  Parlamentului leneş şi dezinteresat de soarta românilor? Pariez că s-ar obţine rezultate surprinzătoare cu privire feţele politicienilor şmecheri şi corupţi, aceleaşi feţe pe care le tot votăm de 22 de ani. Iată de ce a fost împuşcat Ceauşescu! Băieţii deştepţi se grăbeau să jefuiască ţara, iar Occidentul să arunce gunoaiele în ograda românilor. După lovitura de stat, guvernele toate au distrus economia ţării, în timp ce poporului îi era distrasă atenţia cu şouri (sic) păcătoase, cu moluri şi sex,  cu marcheturi şi cu chiloţii aşa-ziselor vedete în presă, cu manele şi fetiţe siliconate. Aştept o lege care să pedepsească penal cumnaţii, verişorii, mătuşile, ginerii, nurorile, cumetrii, fii, fiicele, nepoţii miniştrilor, senatorilor şi ai altor factori de putere, parteneri de fraude cu interlopii, care au „moştenit  cu forţa”  patrimoniul realizat pe timpul lui Ceauşescu pentru Ţară. Au făcut din el alte grămezi de bani şi o boieresc conform îndemnului „să trăiţi bine”. Justiţia, o casă părăsită, a aciuat şi solidarizat împotriva valorilor morale, împotriva statului de drept, căpuşe în robă care în complicitate cu grupurile de infractori şi cu oamenii politici vînd şi cumpără, la fel ca în bazare, tot felul de sentinţe şi hotărîri, apărînd pe jefuitorii patrimoniului naţional. Haosul din societatea românească este generat de corupţia din instituţiile statului. „Bani, sex, maşini, avere”, astea sînt reperele la care se raportează” şi pe care le transmit mulţi dintre deţinătorii vremelnici ai „puterii”, conectaţi la conductele de bani murdari. Şantaj, şpagă şi justiţie la comandă. Cu dispreţ evident faţă de lege şi de valorile româneşti, oamenii Puterii sînt autorii distrugerii României. Că au avut de executat un ordin, că au avut de intermediat un blat între ei şi infractorii mondiali, sînt „făptaşii” asasinatului economic. Ei au sărăcit şi înfometat poporul timp de 22 de ani. Cum zidul de la Târgovişte e prea mic pentru aceste armate de hoţi, munca silnică pe viaţă pentru reconstruirea României şi confiscarea bunurilor obţinute fraudulos, ar prinde bine viitorului naţiunii.

După atîta război politic, pensiile, salariile şi nivelul de trai nu vor fi la fel ca în Uniune. Cu alte cuvinte, poporul va fi hrănit gratuit cu răbdări prăjite, adică hoţia de stat rămîne stăpînă pe ceea ce a mai rămas din trupul economic al ţării. În urmă cu vreo trei secole şi jumătate, filosoful Descartes, nu prea iubit în zilele noastre, de parcă el ar fi, şi nu capitaliştii americanii, la originea răului în lume, afirma că, e mai bine să ne schimbăm dorinţele, decît ordinea lumii - cîndva, înfloritoare, prosperă, ordonată, împăcată cu sine şi cu Dumnezeu, azi, o stepă sălbatică.

Maria Diana Popescu, Agero 
Preluare de pe:
www.agero-stuttgart.de

Adevarata miza a „ghiveciului” gatit de CCR: peste 2.000.000 de romani cu resedinta in strainatate

„ring” a intrat în posesia documentelor oficiale ale guvernelor Italiei şi Spaniei în care sunt contorizaţi imigranţii cu reşedinţă în cele două ţări, principalele destinaţii de muncă ale românilor. Cu cei aproape două milioane de concetăţeni aflaţi în peninsule, Curtea Constituţională joacă alba-neagra, ba că ei trebuie să fie pe listele permanente, deci luaţi în calcul la cvorum, ba că au dreptul să voteze, dar doar pe listele suplimentare.

Ghidându-se după celebrul vers „Azi o vedem şi nu e”, Curtea Constituţională a reuşit să dea cu respectabilitatea de pământ după ce doi dintre cei nouă magistraţi au declarat că rectificarea trimisă de CC către Monitorul Oficial este ilegală, respectiv nu a fost aprobată de minimum şase judecători. Mai mult, unul dintre magistraţi spune că habar nu a avut de ultimele decizii ale forului din care face parte, iar actele semnate de locţiitorul lui Zegrean, preşedintele Curţii, au fost întocmite şi trimise pe „şest”.

Descifrarea unei semnături
Mămăliga a explodat acum câteva zile când de la Curtea Constituţională a venit un document în care s-a invocat o „eroare materială” inclusă în decizia CCR publicaţă în data de 2 august în Monitorul Oficial. 

Acest document nu doar că face o rectificare, ci dă peste cap întreaga motivare a Curţii prin care, iniţial, în cvorumul pentru referendum, cetăţenii români cu reşedinţă în străinătate nu trebuiau incluşi. Actul CCR prin care se spune că aceştia trebuie să fie pe listele permanente a fost semnat de locţiitorul preşedintelui Curţii, şi nu de Zegrean însuşi. „ring” a dezvăluit în exclusivitate a cui este semnătura: a judecătorului Minea, coleg de facultate cu Emil Boc. Noua rectificare a consternat pe toată lumea, dat fiind faptul că întorcea cu 180 de grade prima decizie. Rectificarea a apărut în Monitorul Oficial, însă, acum două zile, doi dintre cei nouă judecători ai Curţii au dezvăluit vicii de procedură strigătoare la cer.

Preşedintele suspendat: şi jucător, şi pe tuşă
Duminică, 5 august, într-o conferinţă de presă de la sediul de campanie, Traian Băsescu făcea o declaraţie, care a devenit cu adevărat importantă abia două zile mai târziu. „Dacă s-ar face corect cifra electorală pentru destituirea preşedintelui, ea îi include pe cei 18,3 milioane din listele permanente pentru alegerile locale plus cei 460.000 de cetăţeni români care au domiciliu în străinătate”, a argumentat Băsescu. De asemenea, preşedintele suspendat a arătat că cifra de 18,3 milioane de alegători folosită pentru lista electorală de la scrutinul de pe 29 iulie este aceeaşi de la alegerile locale din iunie, iar BEC a validat-o, însă în mod normal ar fi trebuit incluşi, potrivit Constituţiei, Legii pentru alegerea preşedintelui şi Legii referendumului, şi cei 460.000 de cetăţeni români care au oficial, în baza datelor de la Evidenţa Populaţiei din România, domiciliul declarat în străinătate. ”Cvorumul când vine vorba despre alegerea sau destituirea preşedintelui este format din toţi cetăţenii României, indiferent unde locuiesc. (...) Guvernul este într-o oareşicare belea dacă citeşte Legea preşedintelui şi Legea referendumului", a afirmat, duminică, Băsescu.

„Biscuiţi, biscuim tovarăşe”
Un celebru banc din comunism sună aşa: „Aflat în vizită într-o fabrică de biscuiţi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, uitându-se la banda rulantă cu produse, îl întreabă pe maistrul-şef: „Biscuiţi?”. Mândru, reprezentantul clasei muncitoare îi răspunde prompt: „Biscuim, tovarăşe, biscuim!”. Cam aşa poate fi interpretată şi de aproape, şi de la o poştă mobilizarea de a doua zi a salariaţilor Curţii Constituţionale. Luni, 6 august, CCR a trimis spre Monitorul Oficial UN document prin care se cerea adăugarea unui pasaj la Hotărîrea CCR nr. 3 din 2 august 2012. Noul pasaj dă peste cap prima hotărâre şi coincide – total întâmplător (sic!) - cu doleanţele preşedintelui suspedat, declarate cu o zi în urmă. Prin urmare, rectificarea Curţii spune că românii din diaspora trebuie contabilizaţi la vot. Documentul în cauză nu este semnat de Augustin Zegrean, ci de locţiitorul acestuia, magistratul Mircea Ştefan Minea. Însă orice decizie a Curţii trebuie luată în cvorum de minimum şase judecători. Decizia nu a fost susţinută de un vot în plenul CCR şi în urma unei şedinţe a forului constituţional. Ceea ce urmează sfidează integritatea morală a celor care ţin frâiele Curţii.

Legalitatea, contestată din interior
Ulterior, judecătorul Ion Predescu a spus răspicat că decizia privind publicarea eratei ar fi trebuit luată în plen, cu toţi cei nouă judecători de faţă. "Trebuie să aştepte răspunsul competent al plenului Curţii. Dacă s-a luat decizia doar cu cinci prezenţi, nu este legal, o decizie se ia în cvorum - minimum cu şase prezenţi. Dacă a survenit o problemă urgentă, Curtea Constituţională poate fi convocată mai devreme de 31 august. Monitorul Oficial poate publica doar după respectarea cu rigoare a legii. Dacă au dubii, pot aştepta plenul Curţii, nu ce a trimis judecătorul de serviciu", a declarat, miercuri, judecătorul Ion Predescu pentru gandul.info.
Decizii-decizii, dar să ştim şi noi
Tot miercuri seară, judecătorul constituţional Tudorel Toader a declarat că a avut o discuţie cu preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, căruia i-a solicitat convocarea plenului, pentru a lămuri toate aspectele, având în vedere şi faptul că nu a ştiut de sesizarea Comisiei de la Veneţia. Judecătorul Toader a explicat că el a părăsit Bucureştiul vineri, 3 august, în jurul orei 13.30, iar după "acea dată şi oră" nu ştie ce s-a întâmplat, fiind plecat în concediu în comuna Vulturu din Vrancea, însă ceea ce s-a publicat pe site-ul Curţii Constituţionale reprezintă "voinţa şi sensul deciziei luate", în data de 2 august, cu privire la cauza referendumului. Tudorel Toader consideră că "într-o perioadă tulbure, cu probleme controversate", probabil, dintr-o "regretabilă eroare", s-a vehiculat numele său ca fiind implicat în modificările survenite în decizia Curţii Constituţionale dată în 2 august. "O mică diversiune, probabil", a adăugat judecătorul Toader referindu-se la acuzaţiile apărute în „Evenimentul zilei”, în care este învinuit că împreună cu judecătorul Acsinte Gaspar ar fi modificat prima decizie a Curţii.

A aflat de „eroarea materială” din presă
Despre erata solicitată luni, 6 august, de conducerea Curţii Constituţionale, în sensul îndreptării deciziei publicate în Monitorul Oficial, judecătorul constituţional a spus că a aflat din presă, la fel ca şi despre sesizarea Comisiei de la Veneţia – sesizare trimisă tot luni şi soldată cu apelul Comisiei de la Veneţia către clasa politică din România ca aceasta să nu mai pună presiune pe judecătorii Curţii. Tudorel Toader a susţinut că l-a sunat pe judecătorul Ştefan Minea, care asigură permanenţa la conducerea Curţii, întrebându-l despre erată. Tudorel Toader a precizat că nu a fost "întrebat, consultat despre eroarea materială" sau despre sesizarea Comisiei de la Veneţia. "Am convingerea că lucrurile se vor clarifica. Am avut în această seară o convorbire cu domnul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, căruia i-am solicitat convocarea plenului Curţii, pentru lămurirea situaţiilor, fiind mai mulţi judecători care susţin acest demers", a afirmat Tudorel Toader.

Câţi români au reşedinţă în Italia şi Spania
Vă prezentăm două documente oficiale ale guvernelor Italiei şi Spaniei care atestă numărul corect al românilor cu drept de reşedinţă în aceste două state. Conform celei mai recente numărători a autorităţilor din Cizmă, în iunie anul trecut, în Italia aveau acte în regulă 968.576 de români, cu aproximativ 80.000 mai mulţi faţă de 2010. În Spania, ultimul recensământ al imigranţilor datează din 31.03.2012 şi autentifică faptul că 903.964 de români domiciliază pe teritorii ale regatului iberic. Totalul este de aproximativ 1,9 milioane de români (sunt număraţi şi copiii sub 18 ani). Însă acestora li se adaugă conaţionalii cu drepturi depline din comunităţi importante precum Marea Britanie, Germania, Franţa, Canada sau Israel. Dacă, din cei 18.300.000 de alegători aflaţi pe listele permanente, diaspora va fi scăzută, consecinţa devine certitudine: Traian Băsescu este demis prin votul a mai mult de 50% plus unu din cvorumul necesar, cele 8,4 milioane de voturi exprimate fiind suficiente pentru validarea referendumului.

Vezi aici documentul integral care atestă numărul corect al românilor cu drept la reşedinţă în Spania

Vezi aici documentul integral care atestă numărul corect al românilor cu drept la reşedinţă în Italia

„Din păcate, inadvertenţele actelor succesive emise de reprezentaţi ai Curţii Constituţionale, precum şi declaraţiile şocante ale unora dintre judecători creează o anumită ambiguitate. Noi considerăm că e nevoie de o acţiune rapidă din partea Parchetului pentru a clarifica această situaţie. ”, Varujan Vosganian
„PDL a formulat plângere penală împotriva domnului Ioan Moraru, secretar general al guvernului, şi a doamnei Adriana Costestu, directorul general al Regiei Autonome Monitorul Oficial, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Cei doi, alături de prim-ministrul Ponta, refuză să publice o erată la o decizie a Curţii Constituţionale trimise spre publicare încă de ieri. Mă refer aici la trei rânduri din decizia Curţii privind respingerea contestaţiilor referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din 29 iulie.”, Sulfina Barbu
„Suntem în ţara birocraţiei desăvârşite, nimeni nu face adresă la instituţia care deţine acum listele electorale. (...) Nu cred că are nevoie Curtea de listele nominale, pentru că acolo sunt 18,3 milioane de români cu numele scrise acolo, nu văd cine ar lua cele 18 milioane să le inventarieze cu creionul să vadă dacă atunci când le adună om cu om iese 18 milioane.”, Traian Băsescu
„Dacă s-a luat decizia doar cu cinci prezenţi, nu este legal, o decizie se ia în cvorum - minimum şase prezenţi.”, Judecătorul Ion Predescu
“Avem o situaţie extrem de neuzuală, sau, ca să spun aşa, fără precedent. L-am întrebat pe secretarul general, i-am întrebat pe cei de la Monitorul Oficial, pentru că nici ei nu ştiau, nu mai văzuseră aşa ceva(...)Vor cere preşedintelui CCR, Augustin Zegrean, domnia sa nu a semnat această adresă, să vedem cine a semnat-o şi să spună Monitorului Oficial ce anume să facă pentru că e o situaţie într-adevăr fără precedent.” Victor Ponta

903.964 de români au reşedinţă în Spania.

968.576 de români au reşedinţă în Italia.

20 de dosare elector-penale... fierbinţi

Pe rolul diferitelor Parchete din ţară, dar în special la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se află cam 20 de cauze penale cu privire la posibile infracţiuni comise fie de demnitari sau magistraţi, fie de oameni simpli. Toate aceste cauze se referă la problema listelor electorale şi la posibila încălcare a Legii referendumului. Cele mai fierbinţi dosare sunt la Parchetul General. Cele mai avansate cercetări sunt cele în dosarul de care se ocupă personal tandemul coloneilor Kovesi-Iacob, dosar penal care se referă la defecţiunile de transmitere a numărului de votanţi dinspre şi către organele electorale centrale. În acest dosar, deja s-a început urmărirea penală împotriva chestorului Manoloiu şi a altor demnitari de la Interne. Un al doilea dosar se referă la o plângere adresată Parchetului General de lideri ai PDL care reclamă că guvernul ar fi obstrucţionat publicarea eratei în Monitorul Oficial, dosar rămas, probabil, în coadă de peşte întrucât nu prea s-a mai vorbit despre el. Cel de-al treilea dosar se referă la cercetarea declaşată miercuri împotriva Curţii Constituţionale în legătură cu ”adresele contradictorii” transmise de Curtea Constituţională către guvern. La fel de fierbinţi pot fi considerate şi cele 16 cauze aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, aflate în faza de cercetare, unul dintre aceste dosare referindu-se la primarul Mazăre şi la celebrele manechine care au mers la vot... în bikini. Poate că nu ar trebui uitat nici cel mai greu dintre dosare, aflat la DIICOT, care are la bază o plângere împotriva lui Traian Băsescu, a Monicăi Macovei şi a altor 15 persoane acuzate de... subminarea economiei naţionale (în timpul referendumului de demitere a preşedintelui suspendat).

 Preluare:

OPERATIUNEA OVERLORD - varianta damboviteana

de Corneliu-Dan Grosu

Cand scriu aceste randuri, gandurile ma duc la acel moment istoric cunoscut sub sintagma "ZIUA Z", care a insemnat, nici mai mult nici mai putin, decat unirea tuturor fortelor aliate pentru punerea in aplicare a planului strategic, numit OPERATIUNEA OVERLORD. Un plan ce avea menirea sa intrerupa diabolica vizune a unui dictator, care-si facuse vise pentru un "imperiu de 1000 ani".

Aseara, am urmarit cu interes prestatia dlui Presedinte interimar Antonescu si, lasand in urma orice prejudecata, ingrijorare sau dezamagire, am simtit ca ceva este pe cale sa se intample. Ceva ce trebuia pus in practica mai devreme, dar din motive justificate (si obiective, as spune) nu se putea intampla: INCEPEREA OFENSIVEI (moment punctat, deja, in media). 

Ofensiva impotriva imoralului, grobianismului, minciunii si hotiei si, in primul rand, impotriva atitudinii ANTICONSTITUTIONALE si ANTINATIONALE pe care cetateanul in tricou albastru si acolitii lui le-au dezvoltat, din plin, in ultimele zile.

Ofensiva impotriva dezinformarii, manipularii si denigrarii poporului, pusa la cale de OCULTA clasa OBEDIENTA si tributara banului si avantajelor proprii, ofensiva impotriva adevaratei imixtiuni si a adevaratului blocaj in ceea ce priveste separarea puterilor statului.

Ofensiva impotriva a tot ce indeamna, instiga si face echipa cetateanului dublu-suspendat pentru a "ingropa" cele peste 7.400.000 de voturi acordate DEMOCRATIEI.

Si lista cred ca ar mai putea continua.

Sincer, incepusem sa ma ingrijorez, nu atat din cauza insuficientei implicari de combatere a raului ci, mai ales, datorita VIRULENTEI si NEOBRAZARII cu care anumite persoane, erijandu-se in aparatori al democratiei, au inceput sa faca presiuni, SI INCA CE PRESIUNI, interne si internationale, pentru deturnarea atentiei de la ADEVAR. Lipsa unor reactii adecvate pentru stoparea acestui RAZBOI RECE ANTINATIONAL, pe care purtatorul tricoului albastru l-a dus la paroxism ( alimentat, intre altele si de tradari previzibile si sustineri externe "dezinteresate"), ma adusesera intr-o stare asemanatoare celor la care faceam referile in ultimele mele postari. 

Si a venit MOMENTUL ADEVARULUI: Presedintele interimar a demontat tot esafodajul confectionat din minciuna, dezinformare, denigrare, cameleonism si manipulare antidemocratica, a pus punctul pe "I" si a lansat "ordinul de lupta" impotriva acestei mari conspiratii ANTIROMANESTI.

Urmeaza sa vedem concretizarea a cel putin DOUA elemente decisive ale acestei batalii.

Primul element, care nu tine de institutia Prezidentiala, il reprezinta comunicarea URGENTA si clarificarea adevaratei situatii, EXPUSA PERTINENT SI DOCUMENTAT aseara. Acum, cand incerc sa inchei aceste ganduri Guvernul, prin Ministerul de Externe si nu numai, ar fi trebuit sa fi trimis, deja, in toata lumea ADEVARUL si adevarata fata a PDL-ului si sustinutului sau suspendat.

Al doilea element, care-l priveste EXCLUSIV pe dl Presedinte, este intrarea RAPIDA si EFECTIVA a acestuia in rolul de MEDIATOR singurul, de altfel, permis de CONSTITUTIE si repunerea in drepturi a separarii puterilor in stat si MEDIEREA tuturor situatiile create post-referendum, pentru bunul mers al natiunii, in TOTALITATEA EI.

Caci numai acesta este scopul REPUBLICII si DEMOCRATIEI reale :

"Cuvântul republică derivă din termenul latin res publica, însemnând „lucru public”. Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat) în care suveranitatea aparține poporului, iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o perioadă determinată de timp. Acest termen, aidoma termenului echivalent politeia, din limba greacă, se referă la organizarea politică a societății în sens larg. Modul în care autorii clasici l-au folosit (spre exemplu în Republica lui Platon) nu trebuie să fie considerat referință la un tip anume de instituție politică. Republica în antichitate nu reprezenta altceva decât interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru oraș."

 "Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat."

De la Wikipedia, enciclopedia liberă.

Iar pentru cei interesati mai pragmatic, de adevar, le recomand articolul: 

Invitatii Ziare.com Dragos Dragoteanu: "Dragi" politicieni, economia merge fara voi"

 

Preluare: Gandurile unui "simplu cetatean"