GÂNDURI ÎN PRAG DE MITING

Nici nu ştii cum trece vremea...   

E din nou toamnă în Ţara Beiuşului.  Şi parcă nici nu a trecut un an de când scriam despre patru parlamentari care vor vota cu România  şi, la momentul respectiv, chiar aşa s-a întâmplat – au votat în favoarea moţiunii de cenzură. Cu toate că moţiunea nu a trecut prin parlament, noi rămânând la discreţia ciocoilor noi pe durată nedeterminată(?), totuşi am nutrit speranţa că nu suntem singuri, mai este cineva alături de noi, şi ne-am pus nădejdea şi în aceşti patru parlamentari – Tudor Ciuhodaru, Liviu Câmpanu, Niculae Mircovici şi Nicolae Stan.      

(http://scmdbeius.blogspot.com/2010/10/vor-vota-cu-romania.html)

Vremea a trecut şi iată, odată cu noul an, cum iubirile sunt trecătoare iar în mioriticul nostru plai, plin de surprize (şi gropi pe drumuri), au apărut primele semne că nădejdea noastră a fost de scurtă durată – în 21 iunie 2011, când s-a votat(?) OUG 1/2011 ce mi-a fost dat să văd – din cei patru parlamentari „ai noştri” au votat trei şi doar unul a votat pentru noi. Care va să zică „cei patru apostoli au fost trei, Luca şi Matei?” – domnii Stan şi Mircovici votând pentru, dl. Ciuhodaru a votat împotrivă iar dl. Cîmpanu nu a votat şi asta ne-a favorizat oarecum deşi votul nu a fost curat. Poate că votul d-lui Stan nu m-a pus pe gânduri deoarece dânsul era „independent” la vremea aceea, dar votul d-lui Mircovici m-a lăsat cu răsuflarea tăiată – tocmai dânsul, fost militar de carieră a votat împotriva foştilor săi colegi faţă de care, desigur, are o obligaţie pentru că l-au votat? Nu mai pun la socoteală voturile celorlalţi, foştiI militari din Parlament înrolaţi în „Armia Portocalie” pentru care, Armata României a fost, aşa cum spunea un fost ministru al apărării (MI SE PARE DL. Victor Babiuc, în urmă cu câţiva ani, doar „o umbrelă pentru vreme rea”. Motivarea domniei sale la acea vreme, puerilă şi ipocrită, m-a umplut de silă: „îţi explic ca aveam de ales intre a defavoriza majoritatea de 90% si a favoriza pe mult mai putini. Ceea ce nu ştiu colegii, si unii si alţii, este ca există dorinţa ca ordonanţa să se întoarcă la Comisia de muncă, pentru a fi diminuate câştigurile celor mulţi si nu pentru a nu se scădea o parte din pensii. Niciodată un chirurg nu va fi iubit când taie o mână, chiar dacă prin asta salvează o viaţă” (extras dintr-um mail cere a circulat multă vreme pe roarmy230, pe care şi eu l-am primit). Chiar aş fi vrut să-i dau un răspuns pe aceeaşi lungime de undă – Ce-aţi spune dumneavoastră, domnule general – senator dacă eu, chirurg fiind, v-aş tăia mâna cu care aţi votat pentru ca să nu mai puteţi „salva” altădată 10% din pensionarii militari? Dar astea sunt… poveşti. La fel ca şi cele despre alţi militari care au votat împotriva foştilor lor colegi - acestea sunt alte poveşti. Poveşti dureroase care ne întunecă puţinele zile care ne-au rămas, ştiind cert că „trebuie să părăsim sistemul pe cale naturală” cât mai rapid, să nu "cocoşăm bietul om slab care ne ţine în spate pe noi, grăsanii". Păi, s-o credeţi domniile dumneavoastră! Nici nu cocoşăm pe nimeni că trăim pe banii noştri, care, ar trebui, noi să vă întrebăm ce-aţi făcut cu ei şi nici nu vom pleca. Chiar nu avem de gând să vă facem pe plac. PÂNĂ LA URMĂ, NĂDEJDEA NOASTRĂ ESTE DOAR ÎN NOI! O să vedeţi. Pentru că, aşa cum spunea bădia Lăncrănjan „… nu i-i dat oricui să fie drept şi cinstit, nu poţi face din orice gogoman un luptător, un făt – frumos, nici povestea nu face asta, darămite viaţa, care e, oricum ai întoarce-o, altfel de poveste, e cea mai teribilă baladă !… Iar eu sunt eroul ei, unul dintre aceşti eroi, unul care a suit din şesurile tuturor deznădejdilor spre izvoarele tuturor speranţelor !… Ca păstrăvul am ţâşnit eu în sus peste stăvilare şi peste baraje, şi acum chiar dacă ar vrea cineva să mă dea înapoi, n-ar putea-o face, nici dacă m-ar omorî, nici dacă m-ar preschimba în pulbere !… Ar rămâne gândul în urma mea, care s-ar uni cu cele mai adânci vreri, ale întregului popor, pe care nu le mai poate stinge nimeni, după ce au fost trezite !”

P.S. Mai deunăzi aflai că dl. Ciuhodaru a trecut din barca PC în barca UNPR. Şi mi-am spus atunci – „Şi tu, Brutus?

Lt.col.r. Simion Suciu

Preşedintele Filialei 1 a SCMD Beiuş

GOGOAŞA RECALCULĂRII PENSIILOR SE ÎMPUTE...

Întâmplător, navigând pe sait-ul Ministerului Apărării Naţionale, am dat peste un link, care vestea o nouă listă cu recalcularea pensiilor. Curios şi interesat fiind am accesat linl-ul şi am constatat că la tăieri nu s-a umblat. Nici la creşteri. Atunci, gândindu-mă că este imposibil ca după două calcule diferite, o pensie să aibă acelaşi cuantum am verificat pensiile nemodificate. Surpriza a fost pe măsură - din 22 de pensii nemodificate 21 au crescut cu sume între 6 şi 93 lei. Ce poate însemna asta? Că domnul ministru a minţit în iunie de două ori iar pe doi septembrie a treia oară spunând că pensiile sunt recalculate. Iată şi dovada:

Şi ar mai fi ceva. Înainte de a descoperi link-ul, un coleg mi-a spus că a primit o scrisoare de la dl. Gabriel Oprea în care, domnia sa îl felicita pentru că i s-a mărit cuantumul pensiei.

Acesta a fost foarte mirat deoarece ştia de pe sait-ul M.Ap.N. că pensia sa rămăsese nemodificată. Verificând pe lista din 2 septembrie am constatat că, într-adevăr, se mărise cu suma de ... 7 lei. Deci ministrul a avut dreptate. Ce om deosebit. Cât de mult s-a zbătut domnia sa, riscându-şi chiar postul de ministru pentru majorare acestei pensii cu 7 lei. Numai scrisoarea şi expedierea acesteia cred că a costat cel puţin 25% din valoarea majorării. Să nu vorbim şi de ciudăţenia că scrisoarea nu avea expeditor, era expediată din Braşov şi era timbrată cu timbru de instituţie, contractul 103/P/4022/2009. Ce-o fi vrând să spună asta? De unde a avut dl. ministru bani de timbru?