LA MULŢI ANI MEMBRILOR FANFAREI BEIUŞENE!!!

Infiinţată în anul 1921, Fanfara militară din Beiuş a funcţionat, fără întrerupere, până în 1995, când a fost desfiinţată. Dupa acest an, graţie pasiunii şi priceperii rezerviştilor, a mai funcţionat, sub egida Cercului Militar Beiuş, pînă la 19 aprilie 2008. Iată câteva aprecieri din placheta "Trecea Fanfara Militară" apărută în anul 2006.

“To be or not to be” … iată o problema la care vom reflecta şi noi şi anume, fanfara militară din Beiuş. Deşi a fost desfiinţată în 1995 îşi continuă activitatea, graţie dăruirii şi pasiunii rezerviştilor… Vremea trece, valorile adevărate rămân. Dar fie vremea caldă sau rece, fanfara merge mai departe ca un singur soldat… Da, fanfara continuă să existe, trecând, cu sau fără un tambur major în frunte. Pentru că sensul este stabilit – ESTE SENSUL VIEŢII. ( punct… şi de la capăt…)

Liviu Balint  (01.07.2006)

Puţini beiuşeni ştiu că pe 1 iulie 1831 s-au înfiinţat Muzicile Militare. Câţiva ştiu că pe 1 iulie Armata României se sărbătoreşte Ziua Muzicilor Militare. Mai toţi beiuşenii ştiu că, indiferent de anotimp sau condiţiile meteo, la toate ceremoniile din tânărul nostru municipiu cântă fanfara militară. De altfel, nici n-ar fi de conceput , să zicem, sărbătoarea Beiuşului, Ziua Eroilor sau Ziua Armatei României, fără sunet de fanfară. Şi atunci, respectabilii pensionari militari îşi scot uniformele de la naftalină, îşi lustruiesc alămurile şi încolonaţi, cu modestie, continuă tradiţia începută pe 9 octombrie 1921…

Atunci, prin grija cetăţenilor Beiuşului, s-au adunat fonduri “pentru înfiinţarea orchestrei militare” a Regimentului de Infanterie 101 – 102 “Dr. Ciordaş”.

Nouă, beiuşenilor ni se pare absolut firesc gestul înaintaşilor noştri şi nici nu am accepta un Beiuş fără armată şi fără fanfară, deoarece, aici, armata este iubită şi respectată, ea face parte din Beiuş, nu numai ca instituţie, ea este mândria şi sufletul Beiuşului.

Lt. Col. (r) Simion SUCIU (01.07.2006)

Orchestra regimentului nostru        (“Beiuşul” , Anul I, Nr. 20 – 21, 23.10.1921)

În scopul adunării unui fond pentru înfiinţarea orchestrei militare, ofiţerii regimentului nostru, de sub comanda d. colonel A. Phelepps, au aranjat balul din 9 crt. La care , am putut vedea aproape întreg publicul, ce a voit să dea dovada înţelegerii rostului armatei şi a foloaselor ce le poate aduce societăţii.

Sala era somptuos împodobită, dând un caracter intim balului…

Pentru cât mai grabnica înfiinţare a orchestrei, la iniţiativa d. sublocotenent P. Baruţia s’au repartizat cumpărarea singuraticelor instrumente , pe cum urmează:

1.     Corpul didactic al liceului de fete – Picolo. 2. Dna Viora Dr. Ciordaş – Flauto. 3. Dr. C. Papp – Clarinet. 4. Dr. A. Ciavici – Clarinet. 5. Dr. Eugen Nveki – Clarinet. 6. Corpul didactic al liceului de băieţi – Flugelhorn. 7. S. Selagian – Flugelhorn. 8 Adolf şi Bernat Leipnic – Bas flugelhorn. 9. Ilarie Crişan – Bariton. 10. Roman Cristian – bariton. 11. M. Papluca – Bariton. 12. Ioan Ardelean – Eufonion. 13. Dr. Cosma Gavril senator – Corni. 14. Domeniul Episcopal – Corni. 15. Politzer Simon – Corni. 16. Banca Belenyesi Hitelbank – Trombe. 17. Dl. Const. Ignat – Trombe. 18. Emanuil Schwimmer – Trombe. 19. Banca “Drăganul” – Trombon – 20. Banca poporală – Trombon. 21. Belenyesi Takarekpenztar – Trombon basso. 22. Weinstein Marcu – Bass helicon. 23. Stern Hermann – Bass helicon. 24. Dl. Ciumpe – Toba mare. 25. Dl. Papp Gerasim ( Gherasim n.n. ) – Talgere şi treangl. 26. Fraţii Morschi – toba mică. 27. Bolcaciu Gheorghe – Căluţ.

 Numele donatorilor va fi gravat pe instrumentele cumpărate de ei.

Din acest prilej am primit pentru publicare următoarele:

“ Corpul ofiţerilor regimentului de casă, aduce viile sale mulţumiri tutulor, cari au participat la balul din 9,crt. Şi în special domnilor, cari s’au angajat să procure instrumentele orchestrei militare ce se va înfiinţa“.

                                    Ofiţerii reg. 101 – 102 de inf. Dr. Ciordaş

PREMISELE ÎNFĂPTUIRII FANFAREI MILITARE DIN BEIUŞ

După înfăptuirea statului naţional unitar român, prin voinţa liber exprimată la 1 Decembrie 1918, se punea problema consolidării sale dar şi a creării unor redute de apărare – îndeosebi la fruntariile vestice – contra duşmanilor din afară, ce nu acceptau alipirea Transilvaniei la România Mare.

În acest context, în luna septembrie a anului 1921, clădirea Casinei Române din Beiuş a fost pusă la dispoziţia Regimentului de casă 101/102 infanterie „Dr. Ioan Ciordaş”

Prezenţa regimentului în oraş avea efecte economice pozitive pentru populaţia locală şi din jur: cetăţenii puteau să închirieze militarilor spaţiile locative ce le prisoseau (contra unei taxe foarte convenabile), comercianţii şi ţăranii puteau desface o cantitate mai mare de produse iar regimentul, la rândul său, valorifica pe piaţă - spre folosul celor interesaţi şi la un preţ convenabil – orice surplus din bunurile sale. (Bunăoară, în „târgul de cai” din 27 aprilie 1922 au fost vânduţi 50 de cai – Beiuşul, Anul II, nr. 15 /23 aprilie, pg. 3)

În scurt timp de la înfiinţarea sa, acest Regiment de Casă s-a integrat activ  şi în viaţa culturală a urbei. Colonelul Phelepps, primul comandant al garnizoanei, era, fără îndoială, un om instruit nu numai în chestiuni militare dar şi un om cu vederi largi. Împreună cu ofiţerii din subordinea sa au luat cunoştinţă foarte repede cu intensa activitate culturală din Beiuş, alăturându-se iniţiativelor şcolilor şi societăţilor culturale locale. Mai mult, au venit cu iniţiative proprii, îmbogăţind paleta factorilor creatori şi difuzori de cultură. Cu siguranţă că au fost încântaţi de prestaţia publică a orchestrei elevilor Liceului gr. cat. „Samuil Vulcan” şi formaţiile corale din cele trei mari şcoli secundare şi, mai ales, a corului „Lira” dar aveau ambiţia să vină şi cu contribuţia lor proprie.

Aşa se face că în seara zilei de 9 octombrie 1921 s-a organizat un bal „în scopul adunării unui fond pentru înfiinţarea orchestrei militare” într-o sală „somptuos împodobită” şi în care s-a „putut vedea aproape întreg publicul ce a voit să dea dovada înţelegerii rostului armatei şi a foloaselor ce le poate aduce societăţii. Cu acest prilej au fost donate mai multe instrumente muzicale „orchestrei militare ce se va înfiinţa” iar în semn de preţuire, numele donatorilor a fost „gravat pe instrumentele cumpărate de ei”

În seara zilei de 29 noiembrie 1921 ofiţerii acestui regiment au organizat o altă serată, pentru sporirea fondurilor necesare constituirii orchestrei şi pentru acţiuni de caritate. Programul a constat din muzică (melodii italiene interpretate la chitară şi mandolină de către locotenentul Bocean), recitări din poeziile Vioarei dr. Ciordaş (sublocotenent dr. Bologa) şi o reprezentaţie dramatică cu piesa „O noapte furtunoasă”.

Lăudabile aceste preocupări culturale, cu atât mai mult cu cât regimentul funcţiona în condiţii improvizate, în lipsa unei cazărmi proprii. (Primele demersuri în acest sens s-au făcut în anul 1923 de către primarul Nerva Traian Cosma, urmate de obţinerea terenului în 1928 şi demararea construirii cazărmii în anul 1935 (Beiuşul, VI,1934, p.5).

S-au scurs 85 de ani de la naşterea acestei orchestre, perioadă în care, cu siguranţă, a încântat generaţii de beiuşeni, însoţindu-i şi în momentele solemne ale vieţii lor. Cuvinte de laudă se cuvin adresate tuturor celor care au ostenit pentru menţinerea ei în activitate şi care s-au strămutat în lumea umbrelor dar şi celor care astăzi sunt continuatori de bogată tradiţie: Zoltan Boldiş, Traian Buran, Panfil Buran, Constantin Sava, Vasile Gale…

Prof. Gavril Hădăreanu (01.07.2006)

 

FARMECUL SUNETELOR

                Întâlnirea mea cu fanfara militară datează din septembrie 1944. În localitatea mea natală era cartiruit unul dintre regimentele Diviziei 3 Munte, mi se pare Regimentul de instrucţie, care pornea în fiecare dimineaţă spre câmpul de instrucţie, condus fiind de fanfară. Nu pot spune că fanfara era în fruntea regimentului deoarece ca şi în cântecul lui Dan Spătaru, muzica militară era, la propriu, încercuită de cel puţin un pluton dintre copii localităţii. După amiază joaca noastră se muta pe strada pe care se deplasa regimentul pentru a observa membrii fanfarei care plecau spre capătul satului pentru a aştepta regimentul, pe care îl conducea apoi în cele mai frumoase, pentru noi, triluri muzicale, spre terenul din faţa bisericii, unde se dădea ordinul de voie.

                Plecarea regimentului şi, deci, şi a fanfarei ne-a produs o mare tristeţe care a durat, aşa ca în copilărie, câteva ore. Sunetele şi melodiile acelea frumoase şi stimulative mi-au lipsit multă vreme, ceea ce m-a determinat ca să ascult la patefonul familiei, aproape zilnic “Valurile Dunării”, singura placă de patefon cu muzică de fanfară pe care o aveam.

Următoarea      fanfara pe care am  ascultat-o a fost într-o localitate moroşană. Din păcate  numele localităţii nu-mi vine în minte acum, ar fi putut fi Botiza, Cîmpulung la Tisa sau Mara (pe atunci Crăceşti), localităţi în care am locuit pentru scurtă vreme, unde  o fanfară a locuitorilor cânta duminica şi în sărbători la biserică iar după amiază fie în faţa şcolii, fie pe locul unde se organiza hora satului.

Au intervenit mutări succesive şi de scurtă durată ale familiei, mai mult în localităţi care nu erau garnizoane militare Aşa că până în 1952, când am revenit în Beiuş, nu am mai ascultat melodii interpretate de fanfară decât la radio sau la patefon.

După  3-4 zile de la revenirea în Beiuş, într-o după amiază, cred că era miercuri, spre înserat dinspre centru am auzit acordurile fanfarei militare. Am lăsat baltă lecţiile, cu stiloul uitat în mână, am fugit spre centru unde, în faţa monumentului am redescoperit, cu mare şi deosebită  plăcere fanfara militară, muzica de fanfară, pe care mulţi ani după aceea beiuşenii am putut-o asculta săptămână de săptămână. Ajunsesem să cunosc bine şi instrumentiştii: nenea Titi Dumitrescu, Bucur, Ştefan şi pe mulţi alţii.

Începând de prin anii 1954-1955 şi următorii, fanfara a început să se înnoiască, au venit de la şcoala militară de muzică instrumentişti tineri cu o bună pregătire, unii dintre ei stăpânind mai multe instrumente: Babin, Buran (Traian şi Pamfil), Lache, Radu, Pavel, Sava, Vişoiu şi mulţi alţii al căror nume îmi scapă în acest moment, tineri care s-au integrat rapid în societatea beiuşeană, în viaţa culturală locală. Alături de talentaţii instrumentişti locali: Cergheş, Ciorcan, Copil, Luscan (fraţii), Stanciu, s-au constituit în diferite formaţii: orchestră de muzică uşoară, taraf, orchestră de estradă, orchestră  semisimfonică, etc, prezentând spectacole pe scenele din: Beiuş, Ţara Beiuşului, Cluj, Oradea, Timişoara etc.

Intrând, profesional, în viaţa culturală beiuşeană, cercetându-i tradiţiile am aflat că instrumentele pentru fanfara regimentului din Beiuş au fost achiziţionate în deceniul al treilea al secolului trecut cu largul sprijin financiar al populaţiei oraşului. Prin animatorii vieţii culturale locale prof. Mihai Bruchental, dr. Emil Pop, prof. Niculiţă Papp am aflat faptul că membrii fanfarei militare din Beiuş au făcut parte integrantă din viaţa culturală interbelică locală. Cercetările documentare personale mi-au confirmat faptul că unul dintre reprezentanţii de seamă ai muzicii de fanfară, comandant al fanfarelor armatei, generalul Dinu Stelian a condus, între anii 1938-1947, fanfara din Beiuş, bucurându-se de aprecierea şi simpatia localnicilor pentru buna colaborare cu factorii culturali civili.

Venind mai aproape în timp, la viaţa culturală locală din care am făcut parte am apreciat întotdeauna activitatea fanfarei militare beiuşene prezentă mai tot timpul în spectacolele locale precum şi implicarea necondiţionată a domnilor Pamfil Buran, Trian Buran, Constantin  Sava în activitatea şi formaţiile culturale ale casei de cultură şi a celora din şcolile Beiuşului, şi în general în viaţa muzicală locală.

Cred, sunt convins că trebuie să se bucure şi se bucură de calda apreciere a beiuşenilor oameni ai fanfarei ca Ilie Mişu, Zoltan Boldis, Pamfil Buran, Traian Buran,  Vasile Gale, Constantin Sava şi alţii.

Ieşirile publice ale fanfarei unităţii militare din Beiuş au fost pentru mulţi chiar foarte mulţi o mare şi deosebită încântare.

Nu ştiu ce legături tainice s-au format între mine şi muzica de fanfară, dar datorită ei, a acestei muzici, iubesc astăzi muzica de orgă.

                                                   Ioan Igna (01.07.2006)

  

MARGINALII LA O ANIVERSARE

În partitura timpului aniversările constituie, de regulă, un fericit prilej de rememorare a strădaniilor înaintaşilor ce au temeinicit pentru urmaşi.

În neliniştile şi contradicţiile vremilor în care s-a creat acum 85 de ani Fanfara Regimentului 101 – 102 de infanterie „Dr. Ciordaş” , devenită apoi Fanfara Unităţii Militar din Beiuş, aceasta a fost nu numai o formaţie instrumentală oarecare ci şi un element cultural artistic în jurul căruia s-a dezvoltat o parte din viaţa spirituală a beiuşenilor.

În deplină armonie cu Reuniunea de cântări „Lira” – care a promovat activitatea corală, fanfara militară a oraşului Beiuş a îmbogăţit fenomenul cultural local prin muzica instrumentală.

Fanfara militară, prin tonurile instrumentelor sale, a reuşit să transmită ani la rând, spre sufletul concitadinilor, vibraţii artistice de mare tensiune interioară care nu trebuie uitate.

Acum, la confluenţa meritelor şi înfăptuirilor trecutului cu dezideratele prezentului se aşteaptă o reconsiderare pentru activitatea viitoare a fanfarei militare, de fapt şi fanfara municipiului Beiuş, printr-o soluţie salvatoare eroică. Spunem aceasta ca o pledoarie în favoarea puterilor creatoare de cultură ale omului.

Beiuş, octombrie 2006.

Prof. Anton NAGHIU (01.07.2006)

Fanfara din Beiuş

Încă din viaţa de elev ştiam de existenţa ei. Cânta în oraş cu diferite ocazii festive, înainte de comunism şi după. Ca o activitate deosebită îmi amintesc că duminica după amiază, în parcul din centru cânta fanfara militară, auzindu-se în tot oraşul. Într-o vreme se auzea sunetul gornistului care dădea stingerea în unitatea militară. Dintre foştii dirijori îmi amintesc de Stelian Dima, Mişu Iancu şi Boldiş Zoltan, care de altfel, şi azi este dirijorul fanfarei. Nu pot să uit corul şcolii militare din Beiuş, care, într-o vreme a cântat cu corul elevelor de la Liceul Pedagogic sub bagheta lui Bruchental.

Se organizau spectacole la Teatrul Armatei, coruri, dansuri populare, nelipsind nici dansurile ruseşti interpretate de elevii şcolii militare.

Pe vremea aceea, Liceul „Samuil Vulcan” avea un cor bine pus la punct, condus de maestrul Bruchental, cor care era acompaniat de fanfara militară. De altfel, mai în toate spectacolele, fanfara avea un punct în spectacol. Cu ocazia paradelor de la 23 august, fanfara din Beiuş era prezentă la Bucureşti.

Amintiri, amintiri…

Au trecut anii iar dintre cei care au fost a mai rămas o mână de oameni care continuă tradiţia.

La mulţi ani şi multă sănătate membrilor Fanfarei Militare din Beiuş!

Prof. Ilarion LAZEA  (01.07.2006)

La aniversare…

Am colaborat cu membrii fanfarei beiuşene încă din 1967, când eram îndrumător cultural la Casa de Cultură din Beiuş. I-am cunoscut ca foarte buni profesionişti, ca prieteni, chiar şi profesori, având multe de învăţat de la unii dintre ei cum ar fi: Constantin Sava, Traian Buran, Panfil Buran, Constantin Voinea şi cărora, acum, la ceas aniversar le mulţumesc. Erau tineri, aveau talent şi voinţă, se străduiau să iniţieze în arta meseriei pe cei care doreau să cunoască un instrument muzical. Erau implicaţi în activităţi culturale înafara armatei, ajutând unităţile economice şi şcolile din oraş în organizarea unor activităţi artistice, concursuri, etc. Concertele de fanfară colorau dupăamiezile de duminică iar ceremoniile unde cânta fanfara atrăgeau un număr mare de beiuşeni.

Aş dori să felicit comandaţii acestei garnizoane care, din 1995 când fanfara a fost desfiinţată, s-au străduit să o menţină. La fel şi dirijorului Zoltan Boldiş, coordonatorul acestei fanfare precum şi tuturor celor care au înţeles că Beiuşul nu poate fi întreg fără muzică militară şi au depus interes pentru menţinerea acesteia.

Ar fi foarte multe de spus dar, în final, doresc să adresez membrilor fanfarei, la această aniversare, multă sănătate, putere de muncă şi multe, multe concerte.

La mulţi ani!

Nicolae Fărcuţ  (01.07.2006)

 

ÎN SUNET DE FANFARĂ

Situându-se alături de influenţele Bisericii şi ale limbii naţionale, fanfara este nu numai formativă, reprezentativă ci şi apărătoare a teritoriului de apartenenţă. Muzica de fanfară a menţinut trează conştiinţa naţională, fiind o componentă dinamică a spiritualităţii naţionale, o forţă care nu a putut fi oprită să se situeze mereu ca o coloană morală, „axis mundi” sub semnul continuităţii şi al speranţei. Repertoriul fanfarei este preponderent format din cântece patriotice iar vestimentaţia militară, sonoritatea amplă şi pompoasă au atras întotdeauna privirea şi admiraţia oricărui suflet care vibrează în faţa frumosului.

Fenomenul „fanfară” a prins aderenţă şi în viaţa urbei noastre, devenind o constantă prin prezenţa ei la manifestările prilejuite de Ziua Naţională a României, Ziua Eroilor, Ziua oraşului, etc.

De bun augur ar fi reînvierea vechiului obicei al Fanfarei Cercului Militar Beiuş de a încânta (măcar odată pe lună) locuitorii urbei cu capodopere specifice genului. Ar fi un prilej de a face cunoscute tinerei generaţii valorile muzical artistice naţionale dar şi un factor de socializare şi agrement pentru populaţia urbei care se pierde în vâltoarea secolului vitezei, fapt ce ar da o notă de originalitate vetrei beiuşene, aducând un aer nostalgic dar în acelaşi timp un suflu revigorant al spiritului naţional.

Trebuie să le aducem mulţumiri celor care de-a lungul anilor au stat la pupitrul dirijoral al fanfarei beiuşene şi s-au luptat ca această formaţie să nu fie ştearsă din peisajul cultural bihorean.

Prof. Remus Decebal Lazea  (01.07.2006)

PATRIOŢI AI CÂNTECULUI

Cântecul este pentru fiinţa umană parte a sufletului său. Omul este cu cântecul de leagăn al mamei, cântă la hora satului, la păşunat, la muncă, în cătănie. Evoluţia în timp a muzicii a dus această artă pe culmi nebănuite, având modalităţi diferite de abordare.

Cântecul de fanfară are specificitatea sa, dată de sonoritatea şi tonul instrumentelor din alamă. Fanfara creează armonii, stări emoţionale şi de spirit unice. Aceşti oameni extraordinari, suflători sau percuţionişti sunt legaţi sufleteşte unul de altul iar noi, ascultătorii, de ei, înconjuraţi fiind de aura armoniei, de spirit şi dragoste pentru muncă.

Din 1921 avem şi noi, locuitorii Ţării Beiuşului bucuria de a ne mândri cu o fanfară, instrumentele acesteia fiind cumpărate din donaţii făcute de către locuitorii oraşului. Decenii la rând, din curtea regimentului au răsunat în urbe acordurile Imnului Naţional , marşuri şi cântece. Viaţa muzicală a Ţării Beiuşului este mai bogată şi mai plină de sensuri prin acest grup minunat. Pentru ei a cânta cântecul până la capăt este ca şi cum ţăranul trage brazda până la capăt sau mama îşi leagănă copilul până la capăt.

Membrii fanfarei beiuşene, din diferite generaţii, pot fi numiţi „patrioţi ai cântecului” după vorba lui Grigore Vieru : „ A fi patriot al cântecului modern înseamnă al cânta tu însuţi până la capăt şi a nu-l lăsa pradă uitării ” iar Fanfara Cercului Militar Beiuş rămâne un simbol al acestei mirifice zone.

Gheorghe Marinel David  (01.07.2006)

Din SPIRIT DE CORP

PDV-ul meu ese refera mai mult la faptul ca optiunea SCMD-ului de a rupe "puntile" ,acum nu este folositoare.Este vreo sansa sa castigam ceva? Eu cred ca nu.Cel mult vor bate din palme unepereii, pedeleii..etc .care deja au pus tunurile pe noi .

(Rezerviștii lui Dogaru, noii mineri ai USL - Actualitate > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/rezervistii-lui-dogaru-noii-mineri-ai-usl-986889.html#ixzz1y1mqsytv)

Din SPIRIT DE CORP

(un punct de vedere)

“Mai mult, unul dintre principiile fundamentale ale armatei este cel al camaraderiei, care presupune spirit de corp, sacrificiu, dar şi solidaritate. Există în acest moment şi rezervişti din alte structuri militare, altele decât armata, ale căror pensii au fost diminuate şi, pentru care, aceste structuri nu au banii necesari pentru a putea efectua plăţi în consecinţă. De aceea, mi se pare împotriva spiritului de corp ca noi, militarii, să beneficiem, în timp ce alte categorii ar fi nevoite să aştepte încă o bucată de vreme” (general Dobritoiu).

Acesta ar fi motivul  amanarii revenirii pensiilor la nivelul anului 2010.

Din spirit de corp si solidaritate,chiar daca raman temporar in paguba, EU UNUL IL ACCEPT.

De  ce ?

Pentru ca nu as mai putea privi in ochii colegul meu necajit de la MAI.

Pentru ca  “spiritul de corp al armatei este puternic zdruncinat” si trebuie reasezat  la locul lui,la temelia camaraderiei si colegialitatii ostasesti.

Pentru ca respectul fata de celalalt reprezinta fundamentul camaraderiei si coeziunii. 

Pentru ca noi militarii nu putem trai si munci decât in echipă, alături de cei care ne împărtăşesc condiţia , idealurile, misiunile şi privaţiunile.

Pentru ca militarilor nimic nu le este „mai preţios decât sentimentul de a fi împreună cu ceilalţi.” 

Pentru ca de aici vine adevarata camaraderie, condiţie "sine qua non" a spiritului de corp. Care nu poate fi inventat si nici anulat la ordin.

Ce-i de facut?

Colegilor mei din Iasi (si nu numai ) ,le propun sa :

1.    Creditam ministrul apararii (USL -ul) si sa asteptam (oricum,mare lucru nu mai putem face);

2.    Continuam procesele ce au ca obiect anularea deciziilor de revizuire. Daca se obtin decizii definitve si irevocabile favorabile,  pensiile vor reveni la cuantumul din decembrie 2010, cu plata tutor restantelor;

3.    Continuam completarea datelor care atesta veniturile realizate (cereri la CMJ, arhive etc.);

4. Renuntam la procesele care au ca obiect anularea deciziilor de regularizare, ca fiind lipsite de obiect.

 

NOTA :

Militez pentru “pastrarea unitatii SCMD” desi nu sunt un “automultumit”. 

Inteleg “statutul “ meu “real” ,din acest motiv ma aflu in aceasta organizatie de lupta sindicala si tot din acest motiv nu accept sa-mi fie puse la indoiala onoarea si demnitatea, doar pentru faptul ca am o alta parere.

Nu “ne vom multumi cu ce avem” si nici nu vom  astepta “pana la calendele grecesti, implinirea promisiunilor”,asa cum nu cred ca poate fi acceptata sentinta  spulberarii sperantelor membrilor SCMD cu privire la rezolvarea de catre USL a problemei pensiilor militare.

De aceea ACUM ,nu pot fi de acord cu solutiile de forta , chiar daca apartin unor oameni pe care ii stimez si carora  multi dintre noi le datoram multe.

Col.(r) Dan Moraru

JALNICUL IMPORT DE SUVERANITATE

1. Nu doresc să fac o retrospectivă a calvarului suportat de unii pensionari militari din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Speranţele unei intervenţii legislative care să amendeze odioasa OUG nr.1/2011( o nemeritată şi umilitoare curbă de sacrificiu şi pedeapsă morală) aplicată, pentru prima dată, în istoria Românilor, pensionarilor militari, s-a spulberat, din nou, azi, 14.06.2012.

În conformitate cu principiul „rostogolirii datoriilor”, minciuna, impostura, jaful şi răutatea se rostogolesc „către prostime”, an de an,  mascând neputinţa liderilor români în faţa instituţiilor globalitare. Anul acesta, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice are de returnat, diverşilor creditori externi, rate în valoare de 60 de miliarde de lei (adică 14 miliarde de euro). Este anul în care efortul financiar al statului va atinge apogeul. Până aici totul este foarte clar, nu sunt bani, deci este nevoie de FMI pentru un nou împrumut. Prin această soluţie vom reuşi, din nou, rostogolirea datoriilor. Criza a luat prin surprindere guvernul portocaliu care a denumit-o mai întâi, finaciară apoi bancară, economică, criza datoriilor suverane, criza rostogolirii datoriilor  şi în final, adaug eu, criza imposturii şi a nemerniciei politice. Am să vin cu câteva argumente:

-  criza a fost produsă, în principal, de sectorul privat, iar epicentrul acesteia a fost sectorul financiar – bancar;

- conform teoriei „noii economii”, finanţele conduc economia;

- deşi avea caracter global şi naţional, prin măsurile juridice abuzive, efectele crizei au fost suportatate, în principal, de sectorul bugetar, în care salariile au fost diminuate cu   25% - 40%;

- s-a încercat o diminuare şi a pensiilor însă CCR a dat verdictul de neconstiuţionalitate;

- afişând o răutate şi aroganţă ieşite din comun, guvernanţii portocalii, acompaniaţi de „întregul aparat mafiot” au creat o psihoză propice atacului direct şi imoral asupra pensionarilor militari;

- dintre toţi pensionarii, numai militarii în rezervă au suportat curba de sacrificiu, existând şi la ora actuală, 26.500 de pensionari militari, cu pensiile diminuate forţat, din iniţiativa statului; cei aleşi prin mandat, judecătorii, parlamentarii şi lichelele „plasate în funcţiile grase” din agenţiile statului, au rămas invulnerabili la criză;

- în acest timp nefast pentru militari şi familiile lor, toate averile, furăciunile, privatizările nemernicilor, evaziunea, profitul de tip mafiot, însoţite de minciuna şi impostura politicii, au rămas neatinse, devenind chiar modelul imoral al idealului social.

Prin urmare, efectele crizei le-am suportat numai noi, cei 26.500 de militari în rezervă. Argumentele lor au fost, legea este constituţională şi  principiul „imoral al contributivităţii”. Ba unii neruşinaţi au mai completat aceste argumente cu unele întrebări, lansate în spaţiul public, cu aroganţă şi mesaj defăimător:” în ce războaie aţi luptat ?”, „ ce merite speciale aveţi ?”, etc. Răul a fost făcut, instituţionalizat şi introdus mascat în actul de guvernare drept un  „demers moral”, generat de spiritul de solidaritate. A noastră, a celor 26.500 de pensionari militari ale căror familii au fost condamnate şi îngenunchiate datorită lipsei de performanţă a unei guvernări de dreapta cu apucături de extremă stânga şi a unui sector privat, inundat de evaziune. Acesta este „OF-UL” CELOR 26.500 DE FAMILII SACRIFICATE!

2. Sub presiunea acţiunilor democratice intreprinse de SCMD şi  permise de Constituţie, guvernarea portocalie a transformat criza pensiilor militare, care atisese apogeul în ianuarie 2011, într-o oportunitate electorală. Aşa se face că partidul „nostru de suflet”, UNPR, a urcat de la 0,80% cât avea în primăvara lui 2011, la 3,5% procent  câştigat, în urma recentelor alegeri locale. Diferenţa de aproximativ 3% provine din votul celor care au primit scrisori de mulţumire şi care, pe drept cuvânt, au de ce să fie mulţumiţi (sunt şi unii camarazi care au fost felicitaţi în van). Datorită protestelor noastre  repetate, sub presiunea aceluiaşi partid, UNPR, s-a declanşat procedura de amendare a OUG nr.1/2011, în sensul rezolvării litigiului rămas în sarcina celor 26.500 de pensionari militari sacrificaţi de guvern. Paradoxul zilelor noastre este următorul: „Proiectul de modificare şi completare a O.U.G. nr.1 /2011 a trecut de Senat în perioada guvernării portocalii (cu acele amendamentele favorabile pensionarilor militari) şi a fost blocat, azi 14.06.2012, pe timpul guvernării USL, în Camera Decizională, Camera Deputaţilor!  Iată pe scurt istoria acestei nereuşite: în perioada 07 – 10.05.2012,  au avut loc lucrările Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională; în prima zi, 7 mai 2012, au fost audiaţi cei doi miniştri, domnii Corneliu Dobriţoiu şi Ioan Rus; în a doua zi, pe 8 mai 2012, membrii Comisiei Pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor au  hotărât amânarea dezbaterilor cu două săptămâni, având în vedere contextul guvernamental şi impactul bugetar (în această zi Comisia de Apărare a cerut avizul guvernului Ponta pentru identificarea sursei de finanţare); în ziua de 9 mai 2012, membrii Comisiei au sărbătorit Ziua Independenţei de Stat a României iar în ziua de 10 mai au efectuat studiul individual. Încă din data de 21.05.2012, de ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, aveam semnalele unei tergiversări a depunerii raportului final de către cele două comisii (apărare şi muncă) ale Camerei Deputaţilor şi reprogramarea discutării proiectului pentru săptămâna următoare. Prin această amânare, Comisiile sperau să primească avizul favorabil sau nefavorabil al guvernului. Mesajul transmis de secretarul de stat Ghorghe Gherghina,  că în exerciţiul bugetar al anului 2012, nu este posibilă o revenire concretă la pensiile din decembrie 2010, iar cei vătămaţi să privească la orizont, exerciţiul bugetar al anului 2013, m-a lămurit pe deplin: „nu se mişcă nimic în politica internă fără aprobarea FMI!” . Statul  a luat prin forţă din pensiile noastre şi acum spune că nu poate da ce a furat. Iată cum furăciunea se rostogoleşte precum ratele la datoria externă! Am înţeles, de asemenea, că importăm suveranitate din exterior, ca şi cum am importa castraveţi. Au urmat zilele mult aşteptae de miercuri 13 iunie şi joi 14 iunie 2012. În urma şedinţei de azi, 14 iunie 2012, am reţinut că „Strategia de reparare a furăciunii” are două etape: în prima etapă se stopează efectul retroactiv al furăciunii şi se continuă furăciunea în viitor; în etapa a doua se va opri furăciunea după ce FMI aprobă acest lucru. Această situaţie dezamăgitoare mă pune serios pe gânduri atunci când  încerc să adaug o picătură de optimism şi încredere în noua guvernare. Expresiile sunt elegante şi  însoţite de fumigene precum: „procesul este în doi paşi”, „pensionarii militari nu mai sunt obligaţi să returneze sumele plătite în plus”, „amnistie fiscală pentru cei cu pensiile diminuate”, „USL îşi va lua angajamentul în discuţiile cu instituţiile financiare”,”nu putem reveni la pensiile din 2010 din cauza constrângerilor bugetare”,”la noile negocieri cu FMI, dorim ca din 2013 să revenim la pensiile militare din...”s.a.m.d. Făcând o mică paranteză asupra termenului de "amnistie fiscală" le recomand celor care au aprobat-o, să o păstreze pentru infractorii care produc zilnic hemoragii financiare în bugetul statului! Pentru noi, acest termen este impropriu. Prin urmare, dragi camarazi nu ne  mai fură retroactiv, dar vom mai fi furaţi încă luni şi ani de zile, iar familiile noastre vor continua acest calvar nemeritat.

3. Se nasc totuşi câteva întrebări pentru guvernul USL:

-  pe cine am slujit noi, militarii în rezervă, întreaga viaţă activă,  poprul român sau FMI?;

- de ce ne lăsaţi atunci la mila FMI şi nu vă asumaţi răspunderi care ţin de funcţiile statului?;

- pentru ce vă este atât de greu să înţelegeţi că inventarea principiului contributivităţii este un eşec lamentabil iar condamnarea noastră la supravieţuire un act imoral?;

- cum de nu reuşiţi  să adunaţi din evaziune, acea numeroasă cifră de 30 milioane de euro cu care joacă „alba – neagra” zilnic, cămătarii, excrocii, acoliţii, baronii locali, mafioţii şi toţi aceia care vă burduşesc buzunarele în campaniile electorale absurde?; încercaţi să faceţi un mic calcul: dacă eu, ca cetăţean am primit materiale electorale în cutia poştală în valoare de 30 de euro, înmulţiţi cu 3 milioane de cetăţeni şi vedeţi că rezultă 90 de milioane de euro; mai adăugaţi peste 200 de milioane euro afişajul electoral urban şi rural  şi vedeţi ce rezultă? Chiar credeţi că suntem atât de naivi să acceptăm mesajul vostru preluat de la boc „solidaritate, voi cu voi şi noi cu noi?”;

- de ce ne lăsaţi în continuare să ne irosim viaţa,energia şi traiul familiilor noastre în miile de procese în care suntem trataţi ca nişte „milogi la poarta statului”?; cât credeţi că mai rezistăm după ce, timp de trei ani, am luptat permanent în stradă cu ticăloşia unei dictaturi?;

- nu simţiţi o jenă pentru tot ce aţi promis? Noi nu dorim nimic în plus decât ce ni s-a furat. Suntem singurii cetăţeni pensionari furaţi de stat! De ce vă temeţi atât de mult de dictatura FMI? ;

- era atât de greu să garantaţi printru-un act juridic că începând cu 2013, veţi reda pensionarilor jefuiţi pensiile pe care le-au primit de la statul român, anterior frauduloasei revizuiri? Aceste pensii au fost calculate în baza unor legi care ne-au permis să devenim europeni, votate de un legislativ, în care dumneavoastră, cei de acum, formaţi majoritatea de atunci!

4. Am invocat, de mai multe ori, nevoia de unitate, solidaritate şi toleranţă, inclusiv cu lumea politică! Am simţit permanent cât de vulnerabili suntem la ticăloşia manipulării. Am făcut apeluri repetate la înţelegerea situaţiei  şi iertarea unor greşeli. Am susţinut şi susţin demersurile SCMD cu bune şi rele. Sunt pentru refacerea potenţialului combativ al SCMD, readucând în interiorul său şi pe aceia care s-au revoltat. Probabil au şi domniile lor ceva de spus. Este o situaţie inacceptabilă pentru orice om cu bun simţ, iar subsemnatul nu poate avea linişte până nu-şi recâştigă demnitatea furată. Lupta pentru apărarea drepturilor şi demnităţii noastre nu poate continua prin resemnare. Când eu am depus jurământul militar nu era prezent FMI! Drapelul de luptă al marii unităţi l-am primit din mâna unui comandant român! Am trecut cu formaţia de defilare a marii unităţi dând onorul unui politician român! Zecile de promoţii de luptători le-am pregătit pentru apărarea României! Guvernul Boc mi-a tulburat toată liniştea, mi-a violat morala, mi-a distrus viitorul şi m-a aruncat în urmă cu 30 de ani! Aşteptam de la guvernul Ponta un act reparatoriu. Acum voi de ce mă trimiteţi la FMI?

Iar  dumneavoastră, stimaţi camarazi, nu vă mulţumiţi numai cu o analiză critică a acestui material. Încercaţi să exprimaţi un punct de vedere, reveniţi la realitate, nu renunţaţi la viitor. Lăsaţi mesajele de felicitare , urările de sărbători şi încercaţi să refaceţi forţa democratică combativă. Este singura în măsură să vă confere statutul de cetăţean activ şi atitudinea de implicare. Mai preluaţi ştafeta de la noi, cei care suntem în bătaia vânturilor duşmănoase, pentru că am obosit. Vă doresc o vară liniştită, plină de speranţă şi multă sănătate! Imi cer scuze pentru că am scris atât de mult!

PREŞEDINTELE SCMD, FILIALA 1 BRAŞOV

PREŞEDINTELE „ALIANŢEI PENTRU RESPECTAREA DEMOCRAŢIEI – OCTAVIAN PALER”

General Maior, prof. univ. dr. Petrişor Mandu

Interviu cu Ministrul Apărării Naționale

Ziua Veche - Domnule Ministru, acum câteva luni vă luam interviu ca ministrul din umbră al Apărării. Iată că ați devenit ministru ”la vedere” sau să zic altfel, la lumină. Să dea Dumnezeu să aveți o conducere luminată! Vă așteptați să deveniți atât de repede ministru?

Corneliu Dobriţoiu: Sincer, nu! Deși speram ca moțiunea de cenzură împotriva guvernului Ungureanu să fie adoptată de Parlament, realitățile sau dinamica vieții politice a fost neprevăzută, dar uite că până la urmă acest deziderat a fost îndeplinit pentru că dorința a fost să înlăturăm un guvern al cărui program nu satisfăcea nevoile reale ale românilor și ale economiei românești.

- Este clar pentru toată lumea că va fi o perioadă nu dificilă, ci aproape imposibilă. USL este amenințată de opoziția până mai ieri la putere, de datoriile pe care trebuie să le plătească pentru împrumuturile iresponsabile ale guvernelor precedente, de criza mondială care nu se mai termină, de recesiune, de sindicatele care își vor cere drepturile și nu vor mai avea răbdare, de cetățenii care așteaptă miracole, de colegii din coaliție care au stat atâta timp pe tușă. Pe cine veți mulțumi mai întâi, care vor fi prioritățile?

Corneliu Dobriţoiu: Ordinea de prioritate este prevăzută în programul de guvernare. Sunt câteva principii pe care le avem în vedere și anume aspecte legate de continuitatea unor procese și ale unor obiective în cadrul Ministerului Apărării și apoi rezolvarea unor probleme în suferință pentru ameliorarea stării generale a spiritului de corp al armatei, care este în suferință. Legat de aspectele de continuitate ne propunem, în primul rând, menținerea angajamentelor în teatrele operaționale, angajamente puternic ancorate în însăși esența calității noastre de membru NATO de asumare a riscurilor și responsabilităților. Pe de altă parte ne preocupă și respectarea celorlalte obligații ce ne revin ca membri ai Alianței, bineînțeles în condițiile realității fiscale de astăzi. Și un alt aspect la fel de important este redarea demnității și spiritului de corp al armatei. În acest sens, reîntregirea salariilor este un obiectiv politic general al guvernului, dar și particular al Ministerului Apărării Naţionale, de asemenea eliminarea nedreptăților care s-au făcut cu procesul de recalculare a pensiilor.

- Sunteți într-o situație ingrată. Un ministru numit politic peste o structură apolitică. Cum veți împăca și capra și varza? Unde se termină politica în armată și unde începe armata să-și facă ”politica”? Unde se termină indicațiile de partid și interesele politice și unde începe interesul național și protecția celor din subordine? Normal, nu ar trebui să existe contradicții, dar guvernarea trecută ne-a arătat că există.

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând aș vrea să menționez faptul că există o tendință în cadrul USL de eradicare a oricărei forme de politizare a instituțiilor statului, cunoscută fiind atitudinea celorlalte guvernări care au politizat inclusiv directorii de școli și grădinițe. La nivelul aparatului central funcțiile ocupate politic sunt de ministru și secretar de stat. Asta nu înseamnă că nu vom executa o auditare sau o analiză de stare a sistemului în așa fel încât să eliminăm elementele care ne-au determinat să apreciem ca s-a produs o politizare excesivă.

La armată sunt niște chestiuni foarte clare, adică există oameni care au fost promovați, au crescut precum Făt Frumos, peste noapte. Trebuie să repunem în ordine problema promovărilor, în așa fel încât să eliminăm niște nemulțumiri care există în sistem, pentru că armata este un sistem instituțional nu unul politic, de aceea trebuie să revenim la promovări respectând principiile meritocrației.

- Domnule ministru, ca fost membru al Armatei, fost general activ, cu funcții importante - ați fost și ministru interimar-cunoașteți problemele ministerului, ale cadrelor, problemele de dotare și structură. În toate domeniile există probleme. Care credeți că sunt primele domenii în care trebuie acționat în aceste 6 luni până la alegeri.

Corneliu Dobriţoiu : În primul rând trebuie să găsim o modalitate de a întrebuința în mod inteligent toate resursele pe care le avem la dispoziție în scopul creșterii interoperabilității armatei. Aici avem niște priorități absolute în condițiile înzestrării armatei cu avioane multirol, în condițiile în care bugetul de achiziții nu ne permite acest lucru. Și atunci, singura măsură posibilă pentru a îndeplini acest obiectiv ar fi cea legată de valorificarea infrastructurii în exces prin schimbarea naturii juridice a unor obiective în scopul susținerii programului de înzestrare. Dacă nu facem acest lucru, există posibilitatea ca în 2-3 ani să distrugem una din categoriile de forțe pentru că ar însemna să ținem aviația la sol în loc să își îndeplinească misiunile de zbor. E adevărat că ne putem gândi și la o soluție interimară cu modernizarea MIG-urilor existente având în vedere faptul că procesul de achiziție a avioanelor multirol este un proces de durată, dar este și mai lungă perioada de instruire a piloților și a echipajelor de întreținere. Ori din informațiile pe care le avem, numai pregătirea piloților ar dura doi ani de zile în condițiile în care, MIG-urile ar trebui să fie interzise la zbor în doi ani. Deci am putea risca să ajungem într-o situație deloc fericită din punctul de vedere al credibilității noastre ca aliat, să invităm alți aliați să ne asigure spațiul aerian. Dacă procesul de achiziții va trena, atunci vom avea o perioadă de timp în care nu vom avea ori piloți ori avioane și atunci trebuiesc găsite alte soluții, dar acestea nu vor fi onorante și descurajează procesul de formare a piloților militari.

- Pentru că a venit vorba de aceste 6 luni, există șanse ca după alegerile din toamnă să ocupați aceeași funcție, bineînțeles dacă veți câștiga alegerile, sau v-ați asumat doar mandatul de 6 luni?

Corneliu Dobriţoiu : Deocamdată funcționăm în logica guvernului actual. Perioada aceasta este o perioadă foarte grea, se vor face evaluările necesare după alegeri și atunci vom vedea ce configurație politică va avea noul guvern și dacă eu voi fi selectat să particip la acel guvern.

- Există multe anomalii în armată, chiar dumneavoastră le-ați enumerat în interviul precedent, plecând de la proasta distribuire a fondurilor, de la învățământul militar, de la selecția personalului, avansările politice uneori peste limita regulamentelor, modificarea Legii 80 etc. Care credeți că trebuiesc reglate în primă urgență? Și vizavi de acest aspect, ați afirmat în interviul precedent că veți lua măsuri împotriva celor avansați ”preferențial” prin abuz.. Cum veți evita înlăturarea unui abuz fără să comiteți un alt abuz? Gradul militar este un bun dobândit.

Corneliu Dobriţoiu : Dacă se vor identifica astfel de situații, acestea vor fi analizate, pentru că nu poți lua gradul unui militar, dar există și alte măsuri dacă se va constata că au fost făcute promovări care nu corespund condițiilor postului. În acest sens vom conlucra cu şeful SMG pentru că avem aceleași interese instituționale.

- Acum vă pun o întrebare mai sensibilă. Problema pensionarilor militari și a asociațiilor militarilor activi și în rezervă. Există peste 20 de asociații profesionale și un sindicat. Fostul ministru a avut ”preferați”. Dumneavoastră cum le veți trata? V-aţi întâlnit cu reprezentanţii vreunei asociaţii ? Cum intenţionaţi să o faceţi cu fiecare pe rând sau veţi fixa o întâlnire cu toţi reprezentanţii acestor organizaţii ?

Corneliu Dobriţoiu : În primul rând eu consider din start că militarii rezerviști trebuie să aibă toți aceleași drepturi. Nu trebuie tratați discriminatoriu. Este dreptul lor să își găsească formele de asociere pe care le consideră necesare și ca atare toate aceste asociații au aceleași drepturi. În ceea ce privește dialogul cu aceste asociații, noi deja ne gândim la alcătuirea unei comisii tripartite Parlament-minister-reprezentanți ai asociațiilor militarilor în așa fel încât să beneficiem de expertiza lor în proiectarea unei noi legi a pensiilor ocupaționale.Considerăm astfel că printr-un dialog intens cu aceste asociații va crește nivelul de transparență a actului legislativ și decizional și totodată vom beneficia de opiniile unor oameni care au lucrat în sistem, opinii care converg către același obiectiv și anume recâștigarea demnității militarilor, recâștigarea rolului, importanței și respectului de care s-a bucurat de-a lungul istoriei.

- Tot legat de pensionari, cum veți trata rezerva? Nu am să vă întreb cum veți rezolva problema revizuirii pensiilor, este deja de notorietate dorinţa actualului guvern de a modifica OG1/2011. Aș întreba când credeți că se va rezolva și dacă intenționați să readuceți militarii la pensiile militare de stat – ocupaționale ? Şi ce se va întâmpla cu Lega Unitară a Pensiilor votată fraudulos. Intenţionaţi să cereţi anularea ei?

Corneliu Dobriţoiu : Având în vedere problemele economice actuale eu văd rezolvarea acestei probleme în trepte, printr-un proces etapizat pentru că degeaba există voință politică pentru rezolvarea discriminărilor produse prin recalculare, dacă nu există capacitatea luării imediate a unor măsuri cu impact financiar datorită bugetului. Și atunci, într-o primă etapă, ne propunem să reevaluăm aplicarea unor acte normative care presupun retragerea unor sume considerate ”necuvenite” unor pensionari, care au avut pensiile în plată în baza unor decizii de pensii anterioare. Nu este vina acestor pensionari. Din estimările noastre impactul ar fi cam între 20-30 la sută din pensii. De aceea ne propunem în primă fază amânarea restituirii acestor sume, până la sfârșitul anului. A doua etapă, pe bugetul anului următor, să eliminăm discrepanțele cauzate în procesul de rectificare și să aducem pensiile celor cărora le-au fost diminuate, la nivelul celor din 2010. Ar mai fi o problemă de discutat aici. La nivelul Ministerului Apărării Naţionale dispunem de sume inclusiv pentru faza a doua, respectiv revenirea pensiilor la nivelul anului 2010 pentru cei cărora le-au scăzut, dar Ministerul de Interne nu dispune de fonduri pentru pensionarii din MAI și de aceea discutarea legii a fost amânată pentru a se găsi soluții. De aceea ne-am gândit la etapizare sau chiar la decuplare instituțională atâta timp cât putem rezolva problemele unei părți a pensionarilor acum, iar la anul să rezolvăm pe cei din MAI. În ceea ce privește Legea Unitară a Pensiilor și modul în care a fost votată eu am convingerea, nu certitudinea, ci convingerea că aceasta este o problemă ce trebuie rezolvată de legislația viitoare, pentru că în condițiile actuale cu două secțiuni de alegeri nu este fezabilă. Acum ar mai putea să apară și problema cvorumului, dar după alegerile din toamnă cred că problema va fi tratată prioritar.

- Modificările făcute la Legea 80 au luat unele drepturi militarilor în rezervă printre care și gratuitatea asistenței medicale. Iar problema cea mai grava este problema fondurilor pentru spitalele și farmaciile militare. Intenționați să faceți ceva în acest domeniu ?

Corneliu Dobriţoiu : Eu personal consider că tot sistemul medical militar trebuie reanalizat din dorința de a evita situații regretabile.Prioritățile bugetare sunt diferite, unele țin de problemele operaționale, altele de interoperabilitate, de modernizare a forțelor, altele de probleme de sănătate. La ora actuală sumele alocate de la buget pentru modernizarea celor 12 spitale care au fost construite pentru rezolvarea problemelor medicale a unei armate de 300000 de oameni sunt insuficiente, iar infrastructura nu mai este eficientă. Și atunci, decât să falimentăm toate spitalele, în condițiile în care și armata și-a redus efectivele la 90.000 de militari, nu ar fi mai corect să regândim, să reanalizăm întregul sistem în așa fel încât să eficientizăm un număr mai mic de spitale? E o întrebare retorică. Pe de altă parte mai este un aspect. Unele probleme medicale pot fi rezolvate pentru militari și în spitalele civile existente, cu decontarea cheltuielilor prin fondurile noastre. Dacă un cadru în rezervă are o problemă minoră merge la rezolvarea problemei în cea mai apropiata unitate spitalicească, nu se duce la zeci sau sute de kilometri la spitalul militar. O altă problemă mai e și aceea a răspândirii acestor spitale pe teritoriul țării. Avem spitale la distanțe de zeci de km sau maxim 200-300 km distanță, dar și zone unde pe distanțe de peste 400 km nu există spital militar. Deci sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare. Există posibilitatea ca unele spitale să fie declasificate, să treacă în categoria a patra sau a cincea, unele chiar în sanatorii. Ori atunci trebuie să găsim o soluție. Poate e mai bine să concentrăm resursele pe 4-5 spitale regionale. Soluția va fi găsită după consultarea tuturor specialiștilor, inclusiv a celor din sectorul finanțe.


- Ce mesaj ați dori să transmiteți pe această cale armatei active, militarilor de toate gradele? La ce trebuie să se aștepte, ce pretenții aveți de la ei.

Corneliu Dobriţoiu : Prima preocupare a noastră este problema pensiilor şi salariilor. Bugetul este dezechilibrat, dar pentru noi oamenii sunt mai importanți. La nivelul PNL, și o spun în cunoștință de cauză fără a încerca să fac propagandă politică, deși sunt om politic, programul aprobat în domeniul apărării prevede o creștere a bugetului apărării anual cu 3% astfel încât la finele unui ciclu de guvernare să ajungem la 2% din PIB. Este o cerința minimală exprimată de șefii de state și guverne ai Alianței Nord Atlantice. De asemenea urmărim să atragem resurse extrabugetare pentru sprijinirea procesului de înzestrare. Aceste sume vor fi dedicate unilateral procesului de achiziții. Debalansarea bugetului în favoarea unor cheltuieli foarte mari de personal va trebui rezolvată. Totuși nu putem lua oamenilor gradele înapoi, pentru că fostul ministru Oprea a gândit cu inima, când a ridicat funcțiile cu o treaptă, pentru a contrabalansa diminuarea salariilor. S-a ajuns astfel la răsturnarea piramidei corpului de cadre. Nu se poate interveni brutal pentru reîntoarcerea piramidei cu baza în jos. Pe de altă pare se generează și alte probleme legate de baza de selecție a funcțiilor de locotenent-colonel și colonel. Acest proces este foarte complicat. Nu mai putem face curbe de sacrificiu. Nu vrem să ne întoarcem la anii de tristă amintire, nici să creăm o psihoză. Deci singura soluție este să așteptăm ieșirea la pensie a celor ”încărcați” la grade, pentru a nu crea și noi alte drame, alte procese, alte nedreptăți. Anglia sau SUA de exemplu, trec de câte ori este nevoie sau –în cazul SUA- la fiecare 4 ani printr-un proces de reevaluare strategică a forțelor. Noi nu ne putem permite, nu avem forța economică necesară acordării de pensii și compensații.În plus, putem genera anumite tensiuni sau chiar drame cum a fost cazul celor create prin procesul de revizuire. Cer cadrelor active să aibă încrederea că toate deciziile care se iau de către conducerea instituției se iau în interesul instituției, pentru reinstaurarea principiului meritocrației la încadrarea pe funcții și pe posturi, pentru reechilibrarea bugetului în așa fel încât să permită creșterea capacității operative a armatei, având în vedere că cheltuielile de întreținere sunt restrânse, pentru redarea demnității corpurilor de cadre. Nimeni nu trebuie să mai încerce prin subterfugii politice să lovească în demnitatea și onoarea corpului de cadre. Trebuie să înceteze orice încercare de politizare a armatei. Pe rezerviști vreau să-i asigur de toată disponibilitatea mea pentru rezolvarea problemelor generate de procesul de revizuire, care a creat probleme inclusiv de neplată a unor datorii la bănci, ca să nu mai vorbesc de dramele reale care au dus la pierderi de vieți omenești.


- Ordinul M107/2005 nominalizează asociaţiile militare care pot beneficia de sediu în spaţiile Cercurilor Militare. Unele asociaţii care au apărut după această dată nu pot beneficia de prevederile acestui ordin. Aveţi in vedere eliminarea acestei discriminări ?

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând eu consider că Cercurile Militare au fost create pentru a crea o stare de confort militarilor activi și în rezervă și toți trebuie să beneficieze de acest drept. Există o singură interdicție, aceea de a desfășura activități de natură politică, discuții politice și să nu aducă atingere prestigiului instituției sau Ministerului Apărării Naţionale. În rest se pot desfășura activități și discuții care țin de specificul asociațiilor respective.

- Câteva cuvinte despre Summitul de la Chicago. Ce ne puteţi spune despre retragerea trupelor din Afganistan şi sistemul de apărare antirachetă. A adus ceva nou sau s-a luat vre-o decizie concretă pe aceste subiecte?

Corneliu Dobriţoiu: Discuțiile s-au purtat pe subiectul necesității îndeplinirii sarcinilor asumate de țările membre la ultimul Summit. În acest sens, din cauza austerității economice severe prezentă în toate țările europene, s-au dezvoltat concepte precum Smart Defence, de obținere a unor beneficii mai mari cu cheltuieli mai mici prin diferite metode, cum ar fi cel de dezvoltare a unor proiecte comune între țările membre, prin angajamente multinaționale sau prin plata în comun a unor proiecte care să servească toate statele angajate în proiect. Referitor la Afganistan, noi vom continua să ne onorăm angajamentele conform calendarului de retragere și vom începe retragerea trupelor din a doua jumătate a anului viitor,treptat,astfel încât după decembrie 2014 să trecem, la o altă fază cea de asigurare a funcționalității forțelor afgane.

Vă mulțumesc domnule ministru, eu văd acest interviu ca  un prim pas spre normalitate în armată.Faptul că v-ați respectat promisiunea făcută la interviul anterior spune mult despre caracterul Ministrului Apărării, iar miliatrii activi sau în rezervă pot spera că actualul ministru își respectă promisiunile.

A consemnat pentru dumneavoastră
Marin Neacșu

Preluare: http://neacsum.blogspot.com/2012/05/interviu-cu-ministrul-apararii.html?spref=fb

CU UNUL MAI PUŢINI...

 Plutonierul Ion-Lucian Leuştean, rănit grav anul trecut în Afganistan, a decedat în dimineaţa zilei de miercuri, 9 mai, la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central (SUUMC) din Bucureşti. Subofiţerul se afla internat, în stare de comă, la secţia terapie intensivă şi, în pofida eforturilor de lungă durată ale medicilor, viaţa sa nu a mai putut fi salvată.Militarul, în vârstă de 25 de ani, era necăsătorit şi era în serviciul militar din anul 2009.  

Ion-Lucian Leuştean, care era încadrat în Batalionul 2 Manevră, a fost rănit grav la data de 7 septembrie 2011, în urma deflagraţiei unui dispozitiv exploziv improvizat, în timp ce executa cercetarea terestră a unui obiectiv în provincia Zabul.Militarului i s-a acordat pe loc primul ajutor, după care a fost transportat de urgenţă cu un elicopter de evacuare medicală la spitalul militar din Baza Lagman pentru intervenţii chirurgicale. În data de 8 septembrie, militarul român a fost evacuat în Germania, la Spitalul militar american din Landstuhl, pentru tratament de specialitate şi, ulterior, la 30 octombrie, a fost transferat în România, la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central, în stare vegetativă, fiind diagnosticat cu multiple traumatisme interne şi cranio-cerebrale. Pe parcursul întregii perioade de internare, Ion-Lucian Leuştean a beneficiat, în cadrul secţiei de terapie intensivă, de monitorizare permanentă şi de tratament complex suportiv şi curativ. Din nefericire, cu toate eforturile echipei medicale pluridisciplinare de la SUUMC, evoluţia clinică a pacientului nu a înregistrat ameliorări ale statusului cognitiv, iar în ultimele 10 zile s-a constatat o deteriorare progresivă neresponsivă la tratament etiologic specific, militarul decedând în urma unui stop cardio-respirator.

Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, l-a avansat la gradul de sublocotenent post-mortem pe plutonierul Ion-Lucian Leuştean, care şi-a sacrificat viaţa sub culorile Drapelului naţional, săvârşind acte de devotament excepţional în timpul executării misiunii în teatrul de operaţii din Afganistan.

De asemenea, ministrul Apărării Naţionale va înainta Preşedintelui României propunerea de decorare a sublocotenentului post-mortem Ion-Lucian Leuştean cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război.

Astăzi, 9 mai, la ora 15.00, în toate unităţile militare din ţară şi în cele dislocate în afara teritoriului naţional, vor fi organizate ceremonii militare şi religioase, în semn de recunoştinţă, preţuire şi deplin respect pentru eroul Ion-Lucian Leuştean.

Conducerea Ministerului Apărării Naţionale îşi exprimă profundul regret pentru pierderea vieţii sublocotenentului (p.m.) Ion-Lucian Leuştean şi este alături de familia greu încercată.

Preluare: http://www.mapn.ro/cpresa/13790_COMUNICAT-DE-PRES%C4%82

Filiala 1 Beiuş a SCMD transmite sincere condoleanţe familiei îndurerate!