MINUTUL DE GLORIE

       

Totul a inceput de la o cafea... in urma cu trei saptamani.  Victor Damian mi-a spus ca in Cimitirul Eroilor e dezastru. Am mers pana-n Deal si am constatat ca asa era. Apoi, de acum trei saptamani si pana ieri la pranz, impreuna cu M.M. Tasica Bursasiu, initiatorul si sufletul actiunii, Cpt. r. Victor Damian, Cpt. r. Fanica Horvath, Cpt. r. Toni Jurca, M.M. Eugen Butuc si cap. Ioan Foghis de la U.M. 01343, cu sprijinul primarului Adrian Domocos, a comandantului garnizoanei Lt.col. Mihai Sopota si a presedintelui Filialei Beius a ANCMRR col.r. Nicolae Pacala am trecut la ofensiva: s-au curatat peste 230 de cruci si doua monumente de depunerile de licheni cu peria de sarma, s-au indreptat bordurile, s-a cosit iarba, s-au taiat lastarii, maracinisul , s-au toaletat pomii si arbustii ornamentali, s-au scos aproape doua camioane de vegetatie, s-au reconditionat inscrisurile de pe cruci si monumente iar in final, ca la armata, s-au dat bordurile cu var.

Iar azi, cand peste 250 de beiuseni, printre care si deputatii Gheorghe Danut Bogdan si Gheorghe Costin, au venit sa-si cinsteasca eroii, cimitirul arata " ganz".
          Dupa onorul Garzii de Onoare constituita din militari ai U.M. 01343  si Detasamentului de Pompieri Beius, intonarea Imnului de Stat al Romaniei si slujba religioasa a luat cuvantul, din partea cadrelor militare in rezerva si in retragere col.r. Ioan Ojica, fostul comandant al garnizoanei, care a evocat sacrificiul eroilor, incepand cu martirii beiuseni Nicolae Bolcas si Ioan Ciordas, continuand cu fapta eroică a maiorului Valeriu Carp, cu eroul beiusean Lt.Col. Nicolae Cristescu, cu "legenda" vanatorilor de munte - general Leonard Mociulschi si incheind cu eroul zilelor noastre - sublocotenent P.M. Mihail Anton Samuila. Apoi, primarul prof.ec. Adrian Domocos a cuvantat despre eroii beiuseni mai putin cunoscuti - ucenicii carora li s-au taiat mainile in locul numit "La Ciungi" dar si despre importanta cinstirii eroilor si semnificatia sarbatoririi Inaltarii Domnului. A urmat depunerea de coroane si jerbe de flori la Monumentul Eroilor Romani cazuti pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist si Monumentul Eroilor Sovietici.

          O sa spuneti: " Si unde-i minutul de glorie?" Si am sa va raspund - minutul de glorie l-am avut in momentul in care lumea a intrat in cimitir, a ramas surprinsa iar unii au intrebat: "Cine a aranjat cimitirul?" Cineva din multime a spus: "Pensionarii militari". Si in acel moment am fost mandru ca sunt si eu unul dintre ei. Si am mai fost mandru ca spiritul de corp in Beius inca n-a murit. Si am mai fost mandru ca in Beius sindicalistii militari, membrii ANCMRR, militarii activi si civilii inca mai traiesc in acelasi spirit - SPIRITUL BEIUSULUI.

Delegatiile SCMD si ANCMRR

Col.r. Ioan Ojica

Primarul Beiusului prof.ec. Adrian Domocos

Delegatiile SCMD si ANCMRR

SCMD Filiala 1 Beius a depus o coroana de flori si la Monumentul Eroilor Sovietici

Dupa depunerea de coroane, sub aceeasi umbrela, la aceeasi masa, membrii a patru organizatii: ANCMRR, Asociatia Avram Iancu Beius si SCMD, la un pahar de apa si o cafea deapana amintiri...

Presedintele ANCMRR, Subfiliala Beius si Presedintele SCMD Filiala 1 Beius

De la dreapta la stanga: M.M.r. Tasica Bursasiu, Col.r Gheorghe Dumitriu, lt.col.r Simion Suciu, lt.col.r. Florin Marincas,  lt.col.r. Vasile Cmeciu, Viorel Ianc - Presedintele Asociatiei Avram Iancu si lt.col.r. Dorel Rosca

Fostul elev si comandantul lui din scoala militara - lt.col.r. Simion Suciu si col.r. Gheorghe Dumitriu

De la stanga la dreapta: cpt.r. Victor Damian, lt.col.r. Dorel Rosca, Viorel Ianc, col.r. Ioan Ojica, Berinde Ioan, col.r. Nicolae Pacala. Primul din dreapta colr. Gheorghe Dumitriu

DE ZIUA EROILOR

    Pe 13 iunie sarbatorim Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor. Să ne îndreptăm gândurile în această măreaţă Zi, cu pioşenie şi cu veneraţie către cei ce şi-au dat viaţa pentru Ţară pe câmpurile de bătălie, care îşi dorm somnul de veci în glia străbună, pe tărâmuri străine, în adâncul apelor, sub lespezi de piatră sau fără mormânt şi cruce la căpătâi.

Azi, dangătele clopotelor din turlele bisericilor, imnurile de slavă, mirosul de tămâie răspândit în biserici vestesc că acei care au pus mai presus decât viaţa lor trecătoare Eternitatea României, sunt încă vii în amintirea urmaşilor.

Cei care s-au identificat cu apărarea Patriei până la sacrificiul suprem, soldaţi sau generali, tineri sau vârstnici, poartă deopotrivă înaltul titlu de Erou al României. Numele lor stă scris pe frontispiciul monumentelor, pe panouri de onoare din incintele unităţilor militare, pe troiţele de la răspântia drumurilor, pe crucile înnegrite de vreme prin cimitire dar mai ales în mintea şi sufletele celor care i-au cunoscut şi i -au preţuit.

Eroii Neamului au îmbrăcat cămaşa morţii, au murit cu imaginea Patriei în privire.

De fapt, ce a fost Patria pentru ei? Pentru ce şi-au dat viaţa?

Explicaţia e simplă – şi-au dat viaţa lor pentru viaţa celor pe care îi iubeau, aşa cum spune un cântec vechi pe care îl cântau soldaţii români înainte de a trece Prutul:

„Am şi eu la mine-n sat un petic de ogor

Pe care tatăl meu mi l-a lăsat

Şi mai am la mine-acasă o mândră în pridvor

Am pe mândra mândrelor din sat.

Ogorul meu şi mândra mea

Doar Dumnezeu le poate lua

Dar eu ştiu că nu mă lasă singur să rămân

Că şi Dumnezeu e-un bun român.

Ţara mea şi mândra mea

Mi-am scris pe inima din piept doar două nume

România şi cu Leana mea

Asta-i tot ce am pe lume

Ţara mea şi mânda mea.

Ţara mea şi mândra mea

Păi amândouă laolaltă să–nflorească

Şi mă rog lui Dumnezeu aşa –

Eu să mor dar să trăiască, 

Ţara mea şi mândra mea!”

Atât cât au trăit au avut înfăţişarea noastră dar ei sunt mai presus decât noi, ei au renunţat la viaţa lor ca să o facă posibilă pe a noastră în cinste, respect şi demnitate.

Încă mai avem veterani de război, din ce în ce mai puţini...

Sunt acei care au în trupurile lor adânc săpate infirmităţi ireparabile, făcute de gloanţe, schije şi ger năprasnic.

Sunt părinţii şi bunicii generaţiilor de azi.

Ţie, brav veteran de război, îţi deschid larg porţile inimii, cu respect şi preţuire.

Tu ai scris cu sângele tău istoria ţării în vremuri de cumpănă, îţi port în suflet admiraţie şi recunoştinţă pentru că întruchipezi în sensul cel mai înalt ideea de sacrificiu pentru patrie.

Ţie, văduvă de război  îţi adresez cuvinte de laudă şi cinstire pentru devotament, răbdare şi speranţă.

Pe tine, erou trecut în lumea umbrelor, te binecuvântez şi îţi cinstesc memoria, mă plec cu pietate în faţa ta şi rog pe bunul Dumnezeu să te aşeze în ceata celor drepţi, ce stau în preajma sa!